„…Când cumpărați ceva realizat manual, cumpărați mai mult decât un obiect”
Eroina istoriei de astăzi este o tânără din Orhei, plecată din Moldova deja de câțiva ani, iar ceea ce o face deosebită e o mică afacere handmade, datorită căreia am și cunoscut-o pe aici, pe Facebook.
Se numește Viorica Țurcan, e originară din Orhei, iar în Cehia a ajuns mai mult de nevoie, urmându-și soțul (și el orheian) care lucra aici. Pe atunci, în 2016, era proaspătă absolventă a ASEM și, poate, nici n-ar fi plecat, dacă alesul inimii sale și-ar fi găsit de lucru acasă, în Moldova. Prima perioadă a fost deosebit de grea, își amintește Viorica.
„Tânjeam după părinții. Uneori, plângeam toata ziua, mă gândeam că ei erau singuri. Nu cunoșteam nici limba, nu știam pe nimeni… Apoi, încet, m-am acomodat”.
Cu timpul, și-a găsit de lucru la un depozit de cosmetică decorativă și farmaceutică, Health & Care. Deși colectivul era alcătuit doar din cehi, Viorica spune că tocmai asta a și ajutat-o să se integreze și să învețe limba. Și chiar dacă nu o știe chiar la perfecție deocamdată, spune că se simte deja, practic, ca acasă. Asta le recomandă și altor conaționali, dacă vor să fie văzuți cu ochi buni:
„Ca să te simți bine, trebuie să oferi bine. Trebuie să înveți limba, în primul rând. Să te conformezi regulilor, atunci și ei se vor purta frumos, la rândul lor”.
Lucrurile s-au schimbat și mai mult când în tânără familie a mai apărut un membru: Viorica a născut o fetiță, iar odată cu asta a dispărut și orice umbră de dor și regret. Mai ales că, după acest eveniment important, la Praga, au venit și părinții tinerei, care s-au stabilit aici deja de doi ani.
Datorită lor, în familie se vorbește mult limba română, fapt pe care Viorica îl prețuiește foarte mult, la fel cum prețuiește și ajutorul la educația copilei. Căci, crede tânăra, acasă, în Moldova, oamenii se ocupă mai mult de educația copiilor decât aici, în Cehia. Cu regret, Viorica ne-a mărturisit totodată că e foarte greu să păstrezi tradițiile în condițiile în care:
„Crăciunul îl sărbătorim pe 25 decembrie, iar Paștele doar pe cel catolic, pentru că și soțul, și tata, ambii lucrează și avem liber doar în zilele de sărbătoare în Cehia, cu părere de rău”.
În schimb, bucătăria moldovenească nu-și pierde din actualitate. Plăcintele sau mămăliga cu pește prăjit și mujdei sunt mâncarea preferată de duminică.
Cea mai mare pasiunea în viața tinerei femei rămâne însă lucrul de mână, și anume – croșetatul. A început în perioada de sarcină cu tot felul de obiecte hand made. Și dacă la început erau diverse lucrări – icoane cu mărgele, jucării sau poșete croșetate – pe care le dăruia cu drag prietenilor și membrilor familiei, cu timpul, a început să primească și comenzi. Astfel, a apărut o mică afacere.
„Îmi place mult să croșetez și o fac cu mare drag. E ca o relaxare, mai mult un hobby, decât o afacere. Dacă se vând – bine; dacă nu – pe urmă se vor vinde. Nu mă supăr”, spune plină de modestie tânăra artizană, care, în adâncul sufletului, visează totuși la un magazin sau un e-shop.
În ultimul timp, s-a specializat mai mult pe croșetatul poșetelor, iar realizarea unei asemenea lucrări îi poate lua de la câteva ore la câteva zile – cea care dictează ritmul și durata lucrării fiind micuța sa fiică, grija de care îi ia mai tot timpul.
„Ca să ai cerere trebuie să ai și oferta. Dar acum doar soțul lucrează, iar din lipsă de finanțe, nu croșetez nici eu atât de mult. Am avut o propunere de a colabora cu o firmă rusească(…). Însă avem puțină promovare la moment. Acum, producerea s-a stopat, din mai multe cauze, dar sperăm s-o reluam în viitorul apropiat”.
Pentru a-și promova creațiile, tânăra și-a deschis o pagină pe Facebook (HandMade by VioRika), iar alta pe Instagram (Viorica Handmade Bags). Anume pe unul din aceste conturi am găsit o postare de-a Vioricăi, care vorbește de la sine, ridicând ușor vălul după care tânăra artizană ascunde cu modestie adevăratele eforturi pe care le depune pentru a-și realiza creațiile:
„Când cumpărați ceva realizat manual, cumpărați mai mult decât un obiect. Cumpărați ore de încercări și eșecuri; cumpărați zile, săptămâni și luni de muncă… cumpărați o parte din inima și sufletul artizanului”.
Nouă nu ne rămâne decât să-i urăm succes, la fel ca și tuturor tinerelor moldovence și tinerilor moldoveni care au, tocmai și-au inițiat o afacere/un proiect sau intenționează s-o facă și au un drum lung de parcurs înainte.
Autori: Diana Benea | Victoria Donu
