Mulți dintre noi venim în Cehia cu gândul că, mai devreme sau mai târziu, vom reveni acasă, în Moldova. Viața își dictează însă propriile reguli, iar planurile se remodelează treptat.
Așa s-a întâmplat și în cazul Rodicăi Sandu, care a venit la Praga de dragul soțului său. Dincolo de crearea unei familii frumoase, stabilirea în Cehia a însemnat pentru tânăra moldoveancă și descoperirea unei noi pasiuni, cea de patisier amator! Din 2015 încoace, coacerea și decorarea torturilor este o ocupație căreia Rodica îi dedică cu drag timpul său liber.
„Am început să coc torturi cu ocazia unor zile de naștere, botezuri, etc.. Apoi, prietenii mi-au sugerat să mă ocup de asta la modul mai serios, căci torturile ies delicioase. Pentru mine este importantă încrederea care clientul mi-o acordă mie și ideilor mele, fără să îmi impună condiții. ”
Primele anunțuri despre faptul că face torturi le-a postat pe Facebook, iar comenzile nu au întârziat să vină.
“La început, era un preț de 400 CZK per kilogram. Am încercat să ridic prețul la 500 CZK, dar lumea nu e încântată de schimbare. De la 5 kg în sus, prețul e mai mic. Am avut și comenzi pentru torturi de nunti de 13 kg.”
Tânăra povestește că a fost o perioadă când s-a ocupat și de alte comenzi, împletea colaci, cocea plăcinte, din lipsă de timp însă, s-a văzut nevoită să se limiteze doar la torturi. Rodica este angajată în calitate de dădacă la o familie din Praga, iar munca de patisier ca ocupație de bază este doar un vis deocamdată. Pentru toate cererile există însă o regulă: fiecare client vine să-și ridice personal comanda. Regula nu e deloc întâmplătoare, ci consecința unor „aventuri” mai puțin plăcute .
„Am avut o nuntă. Când mă duceam cu soțul să ducem tortul, la o cotitură, fiind foarte obosită, la 7 minute de restaurant, m-am răsturnat cu tot cu tort. Eram toată plină de tort. Când am ajuns la fața locului și doamna m-a văzut, a început să plângă… și eu împreună cu ea. Era mama miresei.(…) Am început să căutăm prin magazine unde se vând torturi. Până la urmă, am găsit un tort mic, ceva simbolic, și l-am prezentat.”
Dincolo de experiențele mai mult sau mai puțin fericite, ceea ce nu a încetat să o frământe este dorul de baștină, mărturisește tânăra, care susține că se străduie mult să păstreze toate tradițiile învățate acasă.
„De Paste, am făcut pască și am donat-o bisericii. Crăciunul îl sărbătorim de două ori, mai mult pentru copii. E important să ducem copii acasă să vadă tradițiile și cultura noastră. Lor tare le place acasă la bunici, să fugă desculț prin ograda sau în gradină, după căpșuni și cireșe. Chiar dacă avem condiții mai bune în Cehia, copiilor le place în Moldova, așa cum este.”
Rodica visează să fie organizate seri tematice, șezători sau iarmaroace, unde moldovenii s-ar aduna împreună.
„Multe activități pot fi promovate în cadrul acestui iarmaroc. Să petrecem și sărbătorile împreună, dacă ar fi vreo ocazie. Să mergem cu colindatul, cu haitul ar fi frumos. Pentru copii aș vrea să comunice în română, sa își facă prieteni moldoveni și să se cunoască.”
În mesajul pentru compatrioții săi, Rodica ne îndrumă să fim mai uniți, mai veseli și… să ne invidiem mai puțin. Fiind printre străini, am fi cu toții mult mai fericiți dacă ne-am bucura unii pentru alții și ne-am susține reciproc, crede tânăra patisieră amatoare.
Autori: Diana Benea | Victoria Donu
