Magistru în protecția mediului, Rodica Moscovciuc a devenit lector de engleză fiind încă în concediu de maternitate, deși nu planifica să devină învățătoare. Chiar dacă acest lucru s-a întâmplat dintr-o pură coincidență, tânără recunoaște că îi place foarte mult această activitate pentru că lucrează direct cu oamenii, se acomodează ușor cu personalitățile studenților, însă cel mai satisfăcător este faptul că contribuie la dezvoltarea copiilor. Nu s-a oprit doar la limba engleză – a început a preda limba cehă și cu drag împarte din cunoștințele acumulate pe parcursul a celor aproape 14 ani de când a venit în această țară.
Dragostea pentru artă și promovarea tradițiilor noastre a determinat-o să fie o membră activă a diasporei din Cehia, prin organizarea numeroaselor evenimente culturale, în cadrul mai multor organizații din care a făcut parte. Nu în ultimul rând, împreună cu alți moldoveni, tot atât de entuziasmați și activi, au fondat ansamblul folcloric Kodrjanka, care duce faima Moldovei pe tot teritoriul Cehiei. „Orice repetiție și concert e plin de voie bună și suntem ca o familie deja după atâția ani”, spune tânără.
Nu în ultimul rând, în această țară, Rodica și-a cunoscut perechea plus o mulțime de conaționali faini, care au devenit nași, cumetri și fini. Împreună cu soțul, și-au cumpărat casă, au făcut copii, au primit cetățenia și iată așa, treptat, Cehia a devenit casa lor.
- Când ai înțeles că Cehia va deveni a doua ta casă?
Eu încă din anii de liceu mă pregăteam să plec peste hotare la studii. Pentru mine era important să găsesc o țară care oferea bursă completă iar Cehia, la momentul respectiv, era unica ce oferea burse de studii complete, cu condiția să înveți limba cehă. Am aplicat, apoi din fericire, am trecut concursul și în septembrie 2007, mi-am strâns 19 ani de viață în două valize mari, am urcat în autocar și am venit aici. Mă pregăteam să rămân pe întreaga durată a studiilor – șase ani, dar nu eram sigură dacă voi rămâne aici pentru totdeauna.
Am absolvit Universitatea Carolină din Praga, obținând titlul de magistru în domeniul „Protecția mediului”, timp în care făceam la distanță și studii de licență la ASEM. Mă trăgea foarte tare acasă în primii ani, tot căutam opțiuni pentru a lucra cu Moldova fiind aici, dar nu prea am găsit opțiuni reale. Mi-a reușit să găsesc un job relativ pe specialitate și parțial am lucrat pentru extinderea companiei pe piața românească. Destul de repede m-am obișnuit cu viața de aici, cum se zice „cu binele te obișnuiești repede”, încă din anii studenției am format o comunitate de oameni super de treabă, toți conaționali de-ai noștri, care ulterior ne-au devenit și nași, și cumetri și fini. Aici mi-am cunoscut perechea, care este tot din Chișinău, aici am făcut nunta, ne-am luat și casă, am făcut copii, am primit cetățenie și iată așa, treptat, Cehia a devenit casa noastră.
- Îți amintești vreo istorie hazlie din timpul studiilor tale în Cehia?
Nu prea îmi mai aduc aminte de istorii hazlii, însă una mi s-a întipărit în memorie, legată de limba cehă. În anii doi și trei de facultate locuiam cu chirie într-un apartament la mansardă și povesteam colegilor unde locuiesc, iar în loc de „podkroví” = mansardă am zis “podkřoví”, ceea ce înseamnă „sub tufari”, ca boschetarii 🙂 O singura căciuliță pe litera „r”, dar cât de tare schimbă sensul. De atunci, sunt foarte atentă la cuvintele pe care le folosesc, iar dacă nu sunt sigură de ceva, verific în Google Translate sau caut alt cuvânt, pe care îl știu bine. Nu mă rușinez să întreb interlocutorul cum se zice corect, dacă nu sunt sigură de ceva.
- Cu ce te ocupi acum și ce îți place cel mai mult din activitatea curentă?
La momentul de față sunt lector de engleză part-time, pentru că oficial sunt încă în concediul de îngrijire a copilului. Mai am și un grup mic de asistenți medicali din Ucraina și Moldova pe care îi învăț limba cehă, și îl ajut pe un băiat cu temele la franceză. Îmi place foarte mult ceea ce fac, cu toate că niciodată nu m-am gândit că voi deveni învățătoare. Am ajuns la această ocupație după nașterea copilului, când în una din lungile nopți mă gândeam cu ce m-aș putea ocupa, ca să nu mă fixez numai pe copil, și dintr-o pură coincidență școala de limbi din localitatea unde locuiesc era în căutare de lectori de engleză, nu era nevoie de experiență în predare – doar cunoașterea limbii. Am încercat, am fost la interviu unde, de fapt, mai mult mi-a fost testată ceha decât engleza, și mi-a reușit. Am început să predau la cercul de engleză de la școală, ulterior am luat niște studenți la ore individuale și, mai apoi, câteva grupuri de adulți.
Punem accentul anume pe dezvoltarea capacității de a comunica în engleză, iar pe copii îi și pregătim pentru examenele Cambridge Young Learners. Îmi place că lucrez direct cu oameni, am realizat că mă pricep la predat, mă pot acomoda ușor la personalitatea studentului și adapta metoda de predare, iar acest lucru este apreciat de toți studenții mei. Este foarte satisfăcător să vezi cum contribui la dezvoltarea copiilor, iar faptul că predau anume la mine în localitate, un sat relativ mic din suburbie, îmi oferă posibilitatea să rămân în contact cu studenții mei chiar și după ce nu mai frecventează lecțiile. Recent, am început să predau și ceha. Cu mare drag aș împărți cunoștințele pe care le-am acumulat pe parcursul a acestor aproape 14 ani de când sunt în Cehia.
- Ești o membră activă a comunității moldovenilor în Cehia. Când s-a creat acest nucleu și cine au fost primii promotori în această țară?
Eu fiind o fire foarte activă, am început să promovez țara noastră, cultura și tradițiile încă din primul an când îmi făceam studiile la UJOP Podebrady. Chiar în primul an, 2007, am organizat împreună cu Ambasada un eveniment cu ocazia Sărbătorii „Mărțișor”, la care le-am prezentat celorlalți studenți străini și cadrelor didactice din centrul de limbă, frumoasele noastre tradiții de primăvară. De asemenea, am început a cânta muzică populară, ajungând să reprezint Moldova la mai multe evenimente interculturale din Praga. Am mai cunoscut oameni la fel de activi și entuziaști, creând un nucleu al promotorilor, alături de care am înființat ulterior ansamblul „Kodrjanka”.
Am fost vicepreședinte pe domeniul cultură în cadrul asociației „Euromoldova”, în anii 2009-2013 și mai mulți ani membru al Consiliului Director al Asociației Românilor din Republica Cehă, timp în care am organizat împreună mai multe activități. Am fost mereu alături și de colegii din echipa de fotbal „Zimbru Olimp”, în frunte cu Eugen Marandici. Am colaborat întotdeauna cu Ambasada, bucurându-ne, în majoritatea cazurilor de susținerea tuturor inițiativelor propuse, iar noi, la rândul nostru, mereu i-am ajutat cu organizarea diverselor evenimente. Din păcate, în ultimii ani, este mai greu să ne adunăm. Asta și din cauză că nu avem un spațiu al nostru unde să ne putem întâlni la orice necesitate, dar sper că în viitor vom găsi o soluție pentru aceste aspecte. Pandemia Covid ne-a mai tăiat din ideile de a apropia diaspora, dar ne adaptăm și aici și încercăm să găsim soluții. Iată anul acesta am reușit să organizez un concurs online de desene.
- În 2012, s-au pus bazele ansamblului folcloric „Kodrjanka”. Care sunt elementele de bază care unesc membrii ansamblului și îi țin uniți?
Pe membrii ansamblului „Kodrjanka” îi unește în primul rând dragostea pentru tradițiile și cultura noastră, pentru dans și cântec. Membrii ansamblului s-au unit încă mai devreme de 2012, sub forma unui grup de colindători. Chiar de la începuturi au fost alături Victoria Donu, Diana Tcaci, Anastasia Vaniutchina cu acordeonul si ulterior Mihail Stejari, Natalia Bejan/Lupușor, Natalia Staykova, Rodica Lungu, Andrei Răilean cu toba. Ulterior, s-a alăturat și Mihaela – pe atunci Matei, acum Moscovciuc, Rodica Puzderi, Diana (Oprea) Andronic, Catalina Taranu și alte fete și băieți.
Componența se mai schimbă în dependență de timpul disponibil, dar cu mare drag ne adunăm de fiecare dată și onorăm mai toate invitațiile la evenimente interculturale, reprezentative pentru comunitate, chiar evenimente private uneori. Avem în repertoriu cântece populare foarte cunoscute și reprezentative întregului spațiu românesc, cât și specifice zonei basarabene. Dansurile sunt în mare parte ritmate și cât mai antrenante pentru public. Sub instruirea corectă și atentă a Victoriei, s-au învățat a dansa și cei care nu practicaseră înainte. Orice repetiție și concert e plin de voie bună și suntem ca o familie, alături deja de atâta timp.
- Recent ai organizat concursul de desene pentru copii și adolescenți. Cât de activ a fost implicată comunitatea noastră și ce putem face mai bine pe viitor?
Da, am vrut să organizez și anul acesta ceva de „Mărțișor”, iar în condițiile de lockdown, mi s-a părut o idee foarte bună, mai ales având susținerea Ambasadei și posibilitatea de a beneficia de materiale pentru premiere de la Biroul Relații cu Diaspora din Chișinău. Am fost chiar plăcut surprinsă de numărul mare de participanți – 19 în total. Pe această cale am cunoscut – chiar dacă doar prin fotografii, mulți copii creativi din diaspora. Am apreciat creativitatea desenelor, ideile frumoase și realizarea lor. Am apelat la ajutorul câtorva profesori de desen pentru copii, ca să ne ajute să desemnăm câștigătorii. La final, absolut toți participanții au beneficiat de premii, cărți „Albinuța” și manuale „Învățăm limba română împreună”.
- Care este cel mai plăcut lucru pe care ți l-a spus un ceh/cehoaică?
De foarte multe ori am auzit că spun despre moldoveni în general că sunt foarte muncitori și pricepuți la ceea ce fac, oameni de încredere. În adresa mea au spus că vorbesc bine limba și că nici n-ar zice că sunt din altă țară. Cred că e foarte important să ne prezentăm în cel mai frumos mod, ca să creăm o impresie bună și despre ceilalți oameni din țara noastră.
- Cât de implicat este Biroul Relației cu Diaspora (BRD) în acordarea asistenței sociale/culturale cetățenilor noștri în Cehia?
Biroul Relații cu Diaspora ne-a ajutat de mai multe ori, când am scris proiecte. Ei au un anumit buget pentru activități culturale în diasporă și se poate beneficia de el, scriind proiecte care au un impact mare în diaspora. Acest aspect – impactul – este pentru noi cel mai greu de atins, pentru că în Cehia nu este chiar atât de mare comunitatea ca în Italia, de exemplu. Însă noi am reușit prin intermediul lor să aducem câțiva interpreți, pentru a reprezenta țara noastră în cadrul Sărbătorii Românilor și, recent, am obținut de la ei seturi de cărți pentru premierea la concursul de desene de primăvară, iar mai înainte, materiale informative și promoționale despre Republica Moldova.
Din câte știu, ei organizează anual tabere în Moldova pentru copiii din diaspora – „DOR”, o acțiune ce unește pe copiii din familii moldovenești aflate în diferite colțuri ale lumii și ei află așa mai multe despre țara de baștină a părinților lor, leagă prietenii pentru o viață.
De asemenea, oferă susținere pentru reprezentanții diasporei care vor să se întoarcă în Moldova și să deschidă o afacere, au grupuri de excelență din diaspora, care pot contribui cu ajutor informațional și expertiză referitor la mai multe teme de interes sporit, sunt la urma urmei o platformă de legătură pentru concetățenii noștri activi din diferite țări.
- Știu că îți place să gătești. Ce bucate tradiționale plac familiei tale cel mai mult?
Gătitul este unul din hobby-urile mele. Îmi place să gătesc pentru familia și prietenii mei. Destul de des facem mămăligă cu jumări sau pește, cu brânză de oi și mujdei, plăcinte, zeamă, deserturi cum ar fi „Cușma lui Guguță” sau cornulețe cu dulceață de trandafir. La Paște, deja de câțiva ani, am învățat să fac cozonaci. Suntem în permanentă căutare de produse ca acasă – în primul rând, legume la fel de gustoase și aromate, carne, ouă și produse lactate de casă. Altfel, fără ingredientele corecte, chiar și să respecți în totalitate rețeta, n-o să iasă aceeași zeamă, de exemplu, sau salata cea simpla cu legume de pe câmp – cu roșii roz mustoase, castraveciori mici crocanți, mult mărar și ulei nerafinat, cu pâine proaspătă de la bunica din cuptor.
Destul de des ne întâlneam cu prietenele la vreo șezătoare de gătit plăcinte sau sarmale, mai stăm la vorbă și, împreună, gătim ceva bunișor.
- Auzim tot mai des despre dorința părinților de a avea un centru cultural în Cehia pentru copiii de toate vârstele. Cât este de reală această idee și cine poate să ne ajute?
Îmi doresc și eu acest lucru. Am vorbit cu mămicile din comunitatea românească și mi-au zis ca tot au în plan așa un proiect, pentru care ar putea primi și finanțare de la statul român. Câțiva ani în urmă, funcționa un centru la Praga, dar nu sunt la curent cu activitatea lui. Eu cred că totul este posibil, dacă ne vom dori destul de tare și vom face împreună demersuri în acest sens. Este nevoie de implicare din partea părinților, inițiativă, pregătire de proiect, căutare a susținerii financiare – atât prin ceva granturi, cât și contribuții din partea membrilor, găsirea unei locații accesibile pentru cât mai mulți.
- Spre final, ai putea veni cu un mesaj către moldoveni despre ce reguli ar trebui să respecte, pentru a se simți bine în Cehia?
Reguli ca să te simți bine anume în Cehia nu cred că sunt. Sunt reguli universale: să fie oameni buni, demni, respectuoși, muncitori și prietenoși. Să încercăm să ne integrăm, să luăm ce e mai bun de la ei. Să respectăm regulile, care funcționează nu doar pentru că au fost scrise, dar pentru că toți le respectă. Legea e lege și trebuie respectată, fără „dar poate cumva…”-uri. Să facă un efort să învețe limba, chiar dacă n-o să vorbească 100% corect – cehii, de cele mai multe ori, apreciază efortul și au o atitudine mult mai bună dacă măcar încerci. Plus că se și deschid alte orizonturi profesionale când cunoști limba. Să prezentăm și țara noastră într-o lumină cât mai bună, pentru că Moldova suntem noi toți împreună și fiecare dintre noi în parte.
Autor: Victoria Donu | Editor: Aliona Ciurcă
