Cînd ești conectat cu tine, până la măduva oaselor, știi ce să faci și încotro să o iai. Pentru Natalia, tânără ambițioasă din Dondușeni, acest lucru s-a întâmplat organic, iar drumul profesional parcurs în ultimii ani, a creat oportunități de dezvoltare și de reflecție. Ca urmare, Natalia, împreună cu prietena din copilărie, Iraida Snigur, au creat platforma „Gyneco”, care reprezintă un proiect de educație sexuală și reproductivă pentru femeile și bărbații din R. Moldova. Drumul antreprenoriatului însă nu s-a oprit aici. Împreună cu sexologul clinician, Natalia Pavalachi, au pus bazele platformei „SexTalk Academy”, care se axează anume pe promovarea sexualității pozitive asumate și cu consimțământ.
Acestea sunt doar câteva din proiectele la care lucrează Natalia și pentru care găsește inspirație în fiecare zi. Dorința de a crea, contribui și a schimba lucrurile spre bine, alimentează această sursă de energie inepuizabilă. Doar atunci când ești sincer și ești corp/suflet implicat în ceva, se întâmplă această magie și simți ajutorul destinului în toate încercările tale.
Iar pentru că Moldova este acasă, Natalia își dorește să dezvolte în continuare proiectele sale fiind în țară, alături de familie și prieteni. „Acest lucru îl poți privi sau ca un dezavantaj – să te plângi despre cum ceva anume nu lucrează bine, sau ca un avantaj – să vezi ce poți face tu personal pentru ca lucrurile să se miște”, zice Natalia.
- Când a început, pentru tine, istoria pragheză și cât timp ai locuit în Cehia?
Am ajuns la Praga, cum și alți câțiva moldoveni, grație unui program de burse pentru studii de master în economie la cea mai faină și veche universitate din Cehia, Universitatea Karlov. Se fac mai bine de 10 ani de la prima mea întâlnire cu Praga și de la începerea relației noastre, care a rezistat foarte mulți ani.
- Care este ingredientul principal ce face Praga atât de irezistibilă?
Probabil, așa ca și pentru oricare alt oraș din lume, trebuie să trăiești la Praga, ca să o simți cu toate calitățile ei, să o cunoști și atunci când te simți cel mai bine și atunci când te simți cel mai străin. Eu aș spune că unul dintre ingredientele principale ale Pragăi este stabilitatea ei. Desigur că e frumoasă, desigur că e dezvoltată și continuă să crească. Dar mai întâi de toate, aici, totul este foarte calm, previzibil, stabil, moderat, fără grabă, lucrează ca ceasul, transport public la timp. Praga are un avantaj enorm prin faptul că este un oraș foarte dezvoltat, dar în același timp foarte sănătos. Oamenii sunt ambiționați, dar în același timp foarte echilibrați, acordând multă atenție sportului, de exemplu, și nu pentru ca să scoată stresul, să fugă de la rutină sau să facă față responsabilităților, dar pentru că acesta este stilul lor de viață.
- Care este activitatea ta la moment?
Sunt manager de proiecte și antreprenor. De mai bine de un an de zile, am început să mă axez pe activități și proiecte ce mi-au părut interesante, captivante. De la o idee la alta, am ajuns să mă ocup cu asta full-time. Sunt director executiv la ONG-ul „Gyneco”, unde facilităm accesul femeilor și bărbaților la educația sexuală și reproductivă.
Sunt co-fondatoare a platformei „Sex Talk Academy”, unde acord suportul sexologului clinician Natalia Pavalachi în organizarea unor cursuri de sexualitate pozitivă.
Sunt co-fondatoarea agenției de social media marketing A to Z Branding. Sunt consultant individual în câteva proiecte private de definire a strategiilor de marketing, de promovarea educației și pur de business. Cam asta.
- Când ai înțeles că activitatea de antreprenor este chemarea ta?
Eu cred că încă sunt în proces de a înțelege care exact este chemarea mea. Cu siguranță, experiența mea de peste șase ani în consultanță mi-a arătat că mă simt foarte comod și în largul meu în responsabilitățile de management de proiecte, de creare a unei viziuni și apoi de creare a unui plan de realizare a acestuia și executare. Dar aceste activități le poți face nu doar pentru un business, dar și pentru un ONG sau pentru un club de carte. Eu cred că voi continua anume în direcția asta, de proiectare, vizualizare, apoi implementare de proiecte care mă pasionează.
- Ce sfaturi le-ai da antreprenorilor în devenire?
În primul rând, să înfrunte frica și să învețe să se audă. Majoritatea dintre noi știu ce își doresc cu adevărat, dar nu au curaj nici măcar să aibă un dialog onest cu sine. Aici, însă, un alt element important este faptul că e incorect să proiectăm că visul de a deveni antreprenor trebuie să fie un vis pentru fiecare. Nu. Eu admir persoanele care sunt bune în domeniul lor și își fac cu pasiune munca. Chiar dacă munca respectivă și alegerea respectivă este de a avea grijă de grădina ta la țară sau de a crește copii.
Iar după ce ai determinat că visul tău chiar este să devii antreprenor, sfatul următor este – just do it. În fiecare zi creează, gândește, caută, citește, conectează-te, discută, scrie, planifică. Antreprenorul, mai întâi de toate, trebuie să fie motorul de energie care alimentează inclusiv alte persoane, ulterior le motivează, le monitorizează, tot timpul face ceva. Este important și momentul de a conștientiza, dacă ești gata de investiția respectivă de energie, dacă simți că o ai. De multe ori, dificultatea cea mai mare în antreprenoriat sau chiar și managementul de proiecte este necesitatea de a fi o sursă de creativitate și energie, atât pentru tine, cât și pentru alții. Unii pot s-o facă, alții – nu. Și asta tot e ok.
- Cum a apărut ideea fondării platformei Gyneco.md și care este scopul acesteia?
Ideea platformei „Gyneco” a apărut în timpul unui exercițiu de dezvoltare personală, pe care îl făceam în cadrul cursului de coaching al Crinei Andrei. În momentul în care mi-am scris pe foaie una dintre credințele mele limitative, și anume că este rău să faci business cu prietenii, transformând această credință și reinterpretând-o, am realizat că există de ceva timp oportunitatea de a face un proiect de educație împreună cu prietena mea, care este medic ginecolog. Și din acea clipă, proiectul „Gyneco” s-a conturat în mintea mea timp de numai câteva minute. Am contactat-o prietena mea, ea imediat a acceptat ideea, iar în mai puțin de două săptămâni, noi am lansat pagina, pentru ca peste mai puțin de o săptămână să avem prima mie de urmăritori. Acum, la un an de la lansare am atins 24.700 urmăritori pe Instagram.
Scopul nostru este educația sexuală și reproductivă. Am pornit de la scrierea unor postări cu informații care ne păreau nouă elementare, dar care au captat rapid atenția femeilor. Începând de la ciclul menstrual, igiena în menstruație, sex, metode de contracepție, infecții sexual-transmisibile, sarcină, naștere, și terminând cu prevenirea diferitor tipuri de cancere, descrierea procesului anumitor investigații, etc. Noi ne dorim să contribuim la creșterea încrederii femeilor și bărbaților în corpul lor, să le oferim informația necesară și cunoștințele pentru ca ei să poată face individual oricare alegere le vizează sănătatea.
- Cum ai ajuns să te implici și în subiectul educației sexuale care ulterior a dat naștere platformei „SexTalk Academy”?
„Sex Talk Academy” a pornit de la mai multe discuții pe care le-am avut cu sexologul clinician, Natalia Pavalachi, pe care apropo, am găsit-o pe google, căutând un sexolog pentru o colaborare pentru „Gyneco”. Ea – moldoveancă, stabilită în Elveția de ani buni, dar cu dorința de a face ceva pentru educația sexuală din R. Moldova. Din start am simțit chimie. Eu i-am oferit și îi ofer suportul organizațional, social media, promovare a evenimentelor organizate de noi. Ea este expertul care livrează informația și promovează o sexualitate pozitivă, asumată, cu consimțământ.
- Recent ai lansat și pagina „Book Club-ul nostru”, unde se organizează întâlniri tematice în baza unor cărți alese în prealabil. Cum decurge activitatea clubului și ce îți propui în continuare să obții din această inițiativă?
„Book Club-ul nostru” a apărut într-o seară când eu citeam ceva de Albert Camus, despre suicid, și îmi părea atât de rău că nu pot discuta cu nimeni nebuniile pe care le citeam. Am scris pe Instagram că aș vrea să mă aud cu cineva pe ZOOM să discutăm o careva carte. Luea a reacționat mult mai deschis decât mă așteptam. Azi suntem peste 230 persoane în grupul de pe Facebook.
Nu îmi propun să cresc clubul. Ba dimpotrivă, mă gândeam să instaurez o taxă de participare, pe care să o folosesc pentru achiziție de cărți și donarea lor școlilor sau bibliotecilor din Moldova. O lecție învățată în mai multe proiecte este că oamenii trebuie să simtă că lucruri la care au acces – au valoare, că contribuie și ei într-un fel sau altul.
- Recent, ai decis să te stabilești la Chișinău pentru o perioadă nedefinită. Ce te-a determinat să faci această alegere?
Nu am avut un moment de decizie, a fost o schimbare foarte organică, care a venit după luni de observație și pur și simplu going with the flow. Activitatea mea la moment este, în mare parte, legată de Moldova. Iar când am mers acolo acum, ultima dată, mi-am dat seama că mă simt destul de confortabil, că nu îmi vine să fug nicăieri. Dar mai mult decât orice, eu văd oportunități și parteneriate frumoase care pot fi făcute acolo, acasă. Și, totuși, eu nu bat în cuie nici faptul că revenirea la Chișinău înseamnă bilet într-o singură direcție. Eu nu mă forțez să fiu, de aceea acum mă simt ok oriunde.
- Cum alimentezi sursa de energie din interiorul tău?
Mă consider norocoasă că sursa mea de energie este tot acolo de unde o și dau. Eu obișnuiesc să fac o sesiune săptămânală de planificare în fiecare duminică seara. Eu cu mine. Anume această activitate mă face să mă simt că sunt pe pace, că pot să fac orice altceva, pentru că gândurile sunt aranjate, prioritățile setate. Dar este și odihna importantă. Eu îmi permit deconectarea de la lucru. Eu fac o dată la câteva luni o zi de detox de social media și tăcere.
Meditația, cu siguranță, mă ajută și ea în acest proces, la fel ca și cursurile de dezvoltare personală, psihologie, psihosomatică pe care le fac continuu. Am nevoie de ele, la fel cum am nevoie și de igienă emoțională, adică terapie.
- Dacă ar fi să compari viața în Moldova cu viața în una din țările în care ai locuit anterior, care ar fi plusurile traiului în Moldova?
Moldova înseamnă acasă. Acesta e plusul major. În Moldova poate să nu îți placă totul, dar în același timp totul este clar – regulile de viață sunt clare. Ca peștele în apă. După 2,5 ani trăiți în China, eu de-abia am început să înțeleg regulile de viață acolo, doar la suprafață.
Și, desigur, aici sunt oamenii dragi. Sunt norocoasă că am mulți prieteni care sunt în Moldova și nu au plecat. La fel ca și familia.
Iar pe plan de activitate profesională, plusul Moldovei este că are unde crește. Acest lucru îl poți privi sau ca un dezavantaj – să te plângi că ceva anume nu lucrează bine sau ca un avantaj – să vezi ce poți face tu personal pentru ca lucrurile să se miște.
- O întrebare mai filozofică. Oare este posibil să le ai pe toate în viața asta sau trebuie să mergem la compromisuri?
Noi nu avem nevoie de toate în viață. Mie la nebunie îmi plac mașinile Maserati, dar eu chiar nu aș avea nevoie de una. E unul dintre cele mai mari blocaje pe care ni le putem noi înșine: to have it all, to do it all. Ne asumăm dorințele altora, apoi ne dezamăgim, pentru că nu putem realiza dorințele altora proiectate asupra noastră. Ele nu ne aparțin. Nici dezamăgirea nu ar trebui să ne aparțină.
Iar dacă am acceptat un compromis (pentru că compromisul este și el o alegere), înseamnă că ne-am și dorit compromisul. Într-un final, oricum e alegerea ta.
În general, cred că un adevăr mare, pe care ia timp să ni-l asumăm este faptul că cine ești, ce faci, ce nu faci, ce ai, ce nu ai – este alegerea ta.
- Ce dificultăți întâmpină moldovenii stabiliți în Cehia?
Citisem undeva recent că a fi expat e o versiune mai sofisticată de a spune că ești un imigrant. Oriunde în lume nu ai fi, cu excepția țării unde te-ai născut sau cu care te identifici, ai șanse mari să nu te simți tocmai integrat și acceptat. Cehia e o țară extraordinar de frumoasă, căreia îi sunt mega recunoscătoare pentru educație, carieră și oportunități. Dar tot ea e țara care nu e tocmai tot timpul politicoasă, țara care se supără tare dacă nu îi vorbești în limba cehă, țara unde e extrem de dificil să devii foarte apropiat cu localnicii și să ajungi la ei acasă.
Cred că atunci când cineva ia decizia de a se muta într-o țară străină, trebuie să își asume și responsabilitatea pentru o mutație a identității și pentru o asimilare a culturii țării în care pleacă. Acest lucru mi se pare și corect, și destul de nenatural, în același timp.
- O urare la final de interviu până data viitoare?
Așa, o urare foarte pe scurt, pentru că nu vreau să-mi iau rămas bun de la nimeni. Am trăi într-o lume și mai bună, dacă am ști să avem mai multă grijă de noi înșine, să fim mai blânzi cu noi. Stay safe în Cehia, eu mai vin!
Autor: Victoria Donu | Editor: Aliona Ciurcă
