Tânăra a ajuns să studieze în Cehia și să ne facă mândri de faptul că a știut să-și rescrie soarta printr-o scrisoare motivațională adresată Ministerului Educației din Cehia, convingându-i să anuleze refuzul de a-i acorda o bursă guvernamentală. A fost admisă la Facultatea de Științe umaniste a Universității Caroline, aici urmând să facă și studiile de Master în sociologie istorică.
Un hobby bine alimentat în copilărie i-a decis traiectoria profesională. Printre moldovenii din Cehia, Mihaela este cunoscută ca fiind o fotografă talentată, dar multă lume nu știe că de fapt pasiunea aceasta a tinerei se concentrează și se perfecționează în jurul activității ei de bază: specialist de aplicație pentru content media destinat mai multor e-shopuri din Cehia.
Totuși, dorul – boala moldoveanului prins în migrație, o încearcă des. „Dorul pentru mine e o conglomerație de sentimente, persoane și lucruri care împreună stârnesc un val de nostalgie. Pentru mine, Moldova e o multitudine de asocieri ce încălzesc sufletul, dar mai întâi de toate, Moldova pentru mine înseamnă buneii care așteaptă să revin acasă”, menționează tânăra.
- Cum ai ajuns în Cehia și de ce ai ales anume această țară?
Moldova este țara copiilor care au crescut fără un părinte sau ambii. Sunt norocoși cei care au avut parte de o familie ce nu a trecut prin experiența migrației. Mama a plecat la muncă în Cehia iar ca majoritatea colegilor mei, îmi făceam planuri unde să plec după liceu.
Aflându-se în Cehia, mama a aflat că aici sunt foarte mulți tineri moldoveni care au acces la o bursă din partea guvernului. Deși pe atunci în școlile din sat despre burse guvernamentale internaționale nu se vorbea mult, am încercat să cercetez cum, unde și când trebuie să depun actele. Cererea mea, de la bun început, a fost respinsă. Argumentul fusese că sunt doar câteva locuri și aceste locuri sunt strict repartizate între categorii cum ar fi economia ori medicina, iar eu am depus dosarul pentru științe umaniste.
Aflându-mă deja în Cehia, am decis să las o scrisoare motivațională direct Ministerului Educației, argumentând de ce ar trebui să fie luată în considerație și candidatura mea. De data asta primisem un răspuns pozitiv și cred că asta mi-a și determinat viitorul. În timp ce pentru unii bursa din partea guvernului ceh reprezenta mai mult un efort al părinților ca copii săi să ajungă „în lume”, pentru mine această bursă a însemnat un credit de încredere din partea statului ceh, un credit de încredere nu doar mie ci, întregii sferi a științelor umaniste.
- Care este primul lucru care te-a uimit în Cehia?
Oamenii cu dizabilități. Poate sună straniu însă pentru un om care nu prea a văzut în Moldova oameni cu dizabilități (deoarece ei sunt închiși în instituții sau în case), Cehia a demonstrat că ei pot fi foarte bine integrați. Aici, acești oameni aici nu sunt marginalizați, ba chiar sunt și încurajați să ducă un mod de viață activ.
Mă uitam la ei și spuneam că o țară civilizată se cunoaște după cum își tratează proprii oameni. Atunci a și început perioada de „honeymoon” dintre mine și Cehia. Această țară continuă să mă uimească cu lucruri simple (din perspectiva localnicilor), eu continui să o descopăr și să o înțeleg mai bine.
- Ce studii ai făcut în Cehia și cum ți s-a părut sistemul de învățământ din această țară?
În primul an, am studiat limba cehă, în cadrul Instituției de Limbi străine și cursuri pregătitoare afiliate Universității Caroline (Újop). După, depusesem dosarele la două facultăți: cea de jurnalism a Universității din Brno și cea de științe umaniste a Universității Caroline. Până la urmă, am hotărât să aleg a doua opțiune care mi-a oferit ceva mai mult decât studii și titlu. Mi-a oferit primul meu job în calitate de secretar al decanului, cunoștințe în rândurile academice și prieteni de viață.
Raportul dintre disciplinele obligatorii și cursurile opționale de la facultatea de științe umaniste a Universității Caroline era unul foarte diferit de cel al altor facultăți și universități din Cehia. Studenții erau puși în fața alegerii, și 80 la sută în primul an erau discipline liber opționale.
Această metodă favorizează studenții care lucrează și care își pot forma orarul după propriul confort. Sistemul de învățământ universitar din Cehia nu este obligatoriu și acest motto îl aveau și discipolii de la universitatea mea. Nimeni pe nimeni nu impune să învețe, dacă nu vrei să fii prezent la oră sau dacă manifești dezinteres față de obiect.
- Ce ar putea prelua moldovenii de la sistemul de educație din Cehia?
Nu cunoscut cu sistemul de învățământ universitar din Moldova dar cu certitudine pot spune că atâta timp cât studenții vor avea în cap cuvântul „trebuie”, în loc de „vreau”, vor ieși de acolo frustrați de viață, și apoi și de jobul pe care îl fac. Mie mi s-a întipărit bine în minte o frază a unui profesor de-al nostru, care spunea că la universitate înveți să citești, să scrii și să gândești critic. Poate dacă acești piloni de bază ar fi bine ciopliți și în Moldova, am avea un sistem de educație mai puternic și demn de mândrie.
- În ce domeniu activezi în prezent și ce îți place cel mai mult în job-ul tău?
Activez în domeniul FMCG (Fast moving consumer goods), în calitate de specialist de aplicație pentru contentul media pentru e-shopuri. Inițial, lucram că specialist pe baza de date B2B și B2C pentru România, Cehia și Slovacia. Fiind pasionată mai mult de contentul vizual, decât ce logistic al produselor, m-am reprofilat în cadrul aceleiași companii. Mă consider a fi o persoană norocoasă, căci în timpul studiilor de master am activat part-time în cadrul acestei companii, ca până la urmă să fiu azi o parte a unei echipe minunate deja al cincilea an consecutiv.
Job-ul meu constă în medierea fotografiilor de produs pentru e-shopurile clienților noștri. Produsele sunt cele pe care le folosim zi de zi, de asta îmi place, atunci când suntem la magazin, să merg printre rafturi și să văd aceste produse. Cel mai haios e când mă opresc la un produs și încep să-i povestesc soțului ceva de genul „acest produs este de fapt produsul muncii unei întregi familii dintr-un sătuc din Slovacia”. Parte a job-ului meu e și fotografia de produs, predominat a produselor cosmetice, astfel sunt mereu informată ce ruj sau ojă e la modă. 🙂
- Printre comunitatea de moldoveni, ești cunoscută ca un fotograf talentat. Povestește-ne mai mult despre acest hobby.
Rădăcinile acestui hobby provin de pe timpurile când aveam acasă un aparat foto, cu un film de 36 de cadre și fiecare cadru trebuia să fie o înscenare bine compusă și gândită. Mai târziu, mama îmi făcuse cadou un aparat foto digital semiprofesional DSLR, deci puteam face poze la tot și toate.
La facultate, mi-am luat ceva obiecte legate de multimedia, dar erau mai mult discipline concentrate pe dezvoltarea creativității cu conținut sociologic care nu prea a rezonat cu mine. Și până acum am probleme să creez ceva original, dacă mi se impun condiții. Eu trebuie să am tot timpul din lume și toate comoditățile ca să dau frâu liber imaginației.
Fotografiez din propria plăcere și, până când, nu am decis în ce domeniu aș dori să mă profilez. Job-ul îmi este legat de fotografia de produs, hobby-ul familiei e legat de motion photography (fotografia auto-moto) și hobby-ul meu personal sunt sesiunile foto de familie. Nu aș putea însă spune că doar o sferă din cele enumerate prevalează. În pofida credinței multor fotografi că un specialist bun trebuie să se concentreze doar pe un stil, pe mine simbioza acestor stiluri diferite în viața mea mă încarcă cu energie.
- Cum planifici să dezvolți această pasiune în continuare?
În fiecare an, începând cu luna septembrie, amenajez acasă la noi un colțișor cu tema sărbătorilor de Crăciun pentru sesiunile foto. Așa, în primul an, am făcut poze prietenilor, cumetrilor și vecinilor din sat, ca mai apoi să am clienți fideli și din alte regiuni ale Cehiei. Pe viitor, aș dori să-mi încerc abilitățile și în alte compoziții foto cum ar fi newborn, couple sau portrait photography.
Eu văd fotografia tete-a-tete, cum ar fi portretul, ca o sesiune la psiholog, unde trebuie ambele părți să treacă printr-o intimitate și „dezgolire” sufletească. Pozele bine redau dacă persoana a fost inhibată sau nu s-a simțit comod în corpul său în momentul sesiunii, și deseori nu e greșeală a modelului, ci a fotografului, care nu vorbește cu clientul său și nu încearcă să dobândească încrederea acestuia.
Această pasiune a mea mă face să mă simt împlinită, e ceva ce peste ani de zile va putea fi văzut la fel cum și noi, la rândul nostru, răsfoim arhivele cu poze de la bunei. Și poate cineva le va găsi prin albumul de familie și va retrăi momentul la care eu am avut onoare să fiu prezentă. În viitor, mi-aș dori să pot oferi mai mult timp și finanțe acestui hobby, să procur tehnica la care visez de ani, să mă dezvolt și să mă educ în tehnicile editării, precum și pot să participa mai mult la workshop-uri cu fotografi profesioniști.
- Ești și o membră activă a ansamblului folcloric Kodrjanka. De unde vine pasiunea pentru promovarea culturii și tradițiilor moldovenești peste hotare?
De mic copil, am fost în grija buneilor, unde radioul era non-stop la vreo stație cu muzică populară, iar pe atunci muzica populara îmi părea foarte demodată. Așa, cum apa picurând găurește piatra, la fel și muzica populară s-a cuibărit undeva adânc în subconștientul meu. Când plecasem peste hotare, de fiecare dată când auzeam muzica populară moldovenească, îmi aduceam aminte de ograda bunicii.
Tind să cred că sentimentul de apartenență culturală în mine a evoluat odată cu mărirea prăpastiei dintre mine și Moldova, exprimată în kilometri distanță. E un fenomen absolut normal ca oamenii aflați într-o societate străină să se tragă la „ai săi”, creând sentimentul de acasă acolo unde se duc. Kodrjanka e un grup minunat de oameni ai sufletului, care promovează cultura moldovenească printre străini.
- Ești fondatoarea paginii drift_happenscz. În ce constă această activitate?
Pagina de instagram drift_happenccz a fost o inițiativă de-a mea de a contribui cu content mediatic participanților și organizatorilor comunității de drifteri din Cehia, fiind deja de doi ani membră a federației Czech drift series, ca fotograf licențiat. Ideea a venit atunci când soțul a început să participe la competiții în cadrul Czech drift series reprezentand R. Moldova, iar eu, ca de obicei, făceam poze la tot și toate, acompaniindu-l la fiecare competiție. Pozele au început a fi întrebare și plăcute de către participanți și organizatori, astfel am hotărât să fac o pagină de instagram unde voi putea fi contactată. Pagina este și platforma noastră, unde vindem materiale promo cu labelul drift_happens.
- Unde pot urmăritorii noștri să vadă lucrările tale și să rezerve ședințele foto?
Conținutul auto-moto îl puteți găsi pe pagina de instagram drift_happenscz. Pe pagina personală, de instagram “mishkazoid” public sesiunile foto de familie, portret sau natură. Lucrările mele din domeniul fotografiei de produs le puteți urmări chiar în momentul când vă faceți comanda online în unul din e-shopurile de drogherii din Cehia. Acum, doritorii de sesiuni foto mă găsesc prin intermediul rețelelor de socializare.
- Ce ar putea cehii învăța de la moldoveni?
Să fie mai pozitivi și mulțumiți. Deseori văd cum cehii sunt nemulțumiți de ceea ce au. Plus la asta se plâng de multe lucruri, lucruri care în foarte multe țări, inclusiv în R. Moldova, sunt în deficit sau lipsesc. Proveniența totuși determină modul de gândire și apreciere a lucrurilor, iar dacă cehii gândesc și se compară cu Germania, criticându-și propriile sectoare socio-economice, o moldoveancă, între timp, le apreciază.
Autori: Victoria Donu | Anna Hodinitu Editor: Aliona Ciurcă
