Cu rădăcini din raionul Glodeni, Iana Stanțieru a plecat în lumea mare, unde a acumulat experiență vastă atât pe plan educațional, cât și pe plan profesional. Cu studii în șase țări, tânăra a ajuns să gestioneze echipa de resurse umane în cadrul companiei farmaceutice Johnson & Johnson din Praga și să fie o promotoare activă a artiștilor din Republica Moldova în întreaga lume.
Pe lîngă aceasta, Iana este fondatoare mișcării „Femeile în artă pentru pace”, care are drept scop creșterea gradului de conștientizare cu privire la importanța participării femeilor la consolidarea și menținerea păcii. Acest mesaj a fost transmis printr-o serie de expoziții de artă a 20 de artiste contemporane de top din țări care sunt sau au fost implicate în conflicte și țări care promovează pacea la nivel mondial.
Iar pentru că Moldova curge prin vine și alimentează dorința de a schimba lucrurile spre bine, Iana s-a implicat în politică, întrucât vede în asta o misiune – cea de a ajuta țara prin artă, educație, proiecte diasporale. „Politica îmi oferă încă o platforma pentru a pune umărul pentru țara mea”, menționează tânăra.
Mai multe detalii despre Iana, le găsiți pe acest link: https://www.ianastantieru.md/despre-mine
- Cum a fost copilăria ta la Hîjdieni? De ce îți aduci aminte cel mai des?
Oh, copilărie! Ce frumoase erau copilăriile înainte – inocente, pure, sănătoase. Eu am avut noroc de o copilărie foarte echilibrată și frumoasă. Am avut întotdeauna libertate maximă, dar valori bine stabilite că să îmi pot folosi libertatea spre binele meu și a celor din jur.
- Ce înseamnă pentru familia ta sloganul „mereu să te lupți pentru dreptate”?
Pe bună dreptate, era sloganul preferat al tatălui meu. Pentru noi, în familie, dreptatea însemna să nu furi de la alții, să nu umbli cu tot felul de șmecherii, înseamna echitate, egalitate, echilibru. Tatăl meu a lucrat, la un moment dat, director la o fabrică de pui și spunea mama că nu a adus acasă niciodată nici măcar un puișor fără să îl plătească pentru că totul era „pe dreptate”.
- Ce a fost cel mai greu pentru tine atunci cînd un părinte a decis să plece peste hotare pentru a întreține familia?
Acest subiect legat de un părinte sau ambii părinți plecați în străinătate îmi este foarte aproape de suflet. Și asta nu numai pentru că și mama mea a trebuit să plece să muncească peste hotare, dar pentru că asta este povestea tristă a Moldovei.
Eu eram la studii în România. Atunci mama a hotărât să plece la muncă în Italia. Și eu, și tata am susținut-o moral foarte mult, plus că mama e o fire foarte puternică și optimistă, dar a suferit mult din cauza străinătății. Nu i-aș dori nimănui să treacă prin ce trec femeile noastre care își sacrifică tinerețea în Italia sau în alte țări. De asta, voi face tot ce îmi stă în puteri ca să ajut Moldova să nu mai aibă atâtea familii desfirate.
- Ți-ai dorit mereu să faci studiile peste hotare sau ai decis în urma unei oportunități?
Nu mi-am dorit neapărat sa plec din țară, doar că au fost oportunități pe care nu am putut să le refuz.
- Unde este reședința ta la moment?
Praga și Chișinău.
- Ți-ai făcut studiile în multe țări ale lumii. Ce program ți s-a părut cel mai bine organizat?
Într-adevăr, am făcut studii în șase țări și anume acest lucru m-a făcut să văd lumea cu alți ochi, ochi mai deschiși, mai incluzivi, mai empatici și mai îngăduitori. Experiența care, cu siguranță, va rămâne cu mine pentru toată viață a fost cea din cadrul MBA-ului la INSEAD (Masterat în administrarea businessului) în Singapore și în Franța. În cadrul programului, accentul nu era pus doar pe partea academică, dar în special pe crearea unor relații de prietenie pe viață între participanți.
- Ai o experiență bogată în calitate de manager în resurse umane. Cum ai decis că dorești să mergi anume pe această cale?
Nu am căutat eu resursele umane, ci m-au găsit resursele umane pe mine. Eram la Comisia Europeană și, într-o zi, a venit șeful de resurse umane și mi-a zis că m-aș descurca de minune în departamentul HR. Cred că a avut dreptate, că de atunci tot în acest domeniu activez.
- Printre activitățile tale, se numără și fondarea galeriei de artă „Europe’s Art”. Povestește-ne mai multe despre asta și despre ce îți propui să obții prin această activitate.
Scopul inițial a fost de a promova artiștii din Republica Moldova în întreaga lume. După cum știți, artiștii de la noi nu au mereu cea mai mare atenție și susținere pentru a se promova. Acum, galeria reprezintă peste 50 de artiști din 20 de țări, dar tot artiștii din Moldova au prioritate pentru noi.
- De asemenea, ești fondatorea mișcării „Femeile în artă pentru pace”. Care este scopul acestei organizații?
Proiectul are drept scop creșterea gradului de conștientizare cu privire la importanța participării femeilor la consolidarea și menținerea păcii. Acest mesaj a fost transmis printr-o serie de expoziții de artă a 20 de artiste contemporane de top din țări care sunt sau au fost implicate în conflicte și țări care promovează pacea la nivel mondial.
- Ca promotor al educației în Republica Moldova, ai organizat proiectul „O carte pentru fiecare copil”. Ce alte proiecte se preconizează și cum pot oamenii de rând să contribuie?
Proiectul „O carte pentru fiecare copil” îmi este foarte aproape de suflet. Am început să donez cărți bibliotecilor din școlile din satele Moldovei, unde încă mai găsești pe rafturi cărți în chirilică. Vreau să continui acest proiect și să distribui donațiile de la tipografii sau persoanele fizice. Îmi doresc mult să inițiez un program național care să permită copiilor să stea la „grupă” după lecții, ca să învețe diferite meșteșugării, limbi străine, să facă sport, să-și facă temele. Cine are grijă de copiii a căror părinți sunt plecați peste hotare? Ce generație creștem noi?
- Recent ai intrat și în politică. Cum ai decis să faci acest pas?
Eu întotdeauna am crezut că am o misiune să îmi ajut țara, fie prin artă, fie prin educație, fie prin proiecte diasporale. Și politica îmi oferă încă o platformă pentru a pune umărul pentru țara mea.
- Ce îi lipsește scenei politice din Moldova?
Credibilitate. Prea dezamăgită a fost lumea de-a lungul timpului. Și când au câte un licăr de speranță, iar sunt mințiți și folosiți.
- Cît de real este să scăpăm de corupție și să avem un viitor prosper în Moldova?
Totul pare foarte real în campaniile electorale, se vorbește atât de elocvent că mai că nu îți vine să crezi. Dar după asta, iar vedem cum se infiltrează oamenii vechi în sistemele noi și rămâne a fi o poveste fără sfârșit.
- Ce canale ar trebui să explorăm pentru a integra diaspora în procesul de dezvoltare a Moldovei?
În primul rând să nu pierdem legătură spirituală, culturală și lingvistică cu diaspora. Un alt aspect foarte important este eliminarea acestei bariere “Noi versus Diaspora”.
- Recent, te-ai mutat la Praga. Cum îți pare viața aici și care este primul lucru care te-a surprins, fiind aici?
Praga mă surprinde în fiecare zi. Oriunde ai merge în Praga, ai impresia că trăiești într-un film. Peste tot e curat, organizat și persistă un ton optimist, datorat clădirilor colorate și bine menținute.
- Planifici ceva proiecte pentru comunitatea moldovenilor din Praga sau diasporă, în general?
Mi-aș dori mult să continuăm cu promovarea artiștilor din Republica Moldova și la Praga. Poate niște șezători moderne, de ce nu?
- În cadrul activității profesionale, ai locuit în multe țări. Printr-un cuvînt, ai putea descrie viața de acolo pentru fiecare țară?
Moldova – suflet, România – familie, Slovenia – confort, Belgia – bulă Euro, Singapore – „vreau o Moldova ca Singapore”, Franța – cultură și eleganță, Statele Unite ale Americii – libertate, China – inovație, Emiratele Arabe Unite – oportunitate, Cehia – rafinament.
- Ce face Iana când nu lucrează?
E greu să zic când nu lucrez. Pentru că eu fac ceea ce îmi place și pentru mine nu înseamnă lucru, chiar dacă stau până la 1 dimineață în fața calculatorului. Dar când nu lucrez, mă gândesc ce proiecte aș putea să mai fac, mă bucur de evenimente culturale, petrec timp cu familia și prietenii, învăț să cânt la pian, fac sport, citesc și mă bucur de viață.
- Un mesaj pentru toți moldovenii din diasporă?
Dragii mei, nu vă pierdeți speranța că Moldova va deveni o țară în care să vrem să trăim și în care să vrem să ne întoarcem. Putem construi o Moldova mai bună doar împreună!
Autor: Victoria Donu | Editor: Aliona Ciurcă
