Dacă ar întoarce timpul înapoi, Diana tot ar alege Cehia, țara unde a obținut titlul de doctor în științe tehnice dar unde și-a îndeplinit și visul de a fi mamă. Fiind o fire energică și ambițioasă, a reușit să colaboreze fructuos cu „MoldVin”, companie ce promovează vinurile moldovenești în Cehia, dar și să organizeze acțiuni de caritate pentru familiile nevoiașe din Moldova.
Toate astea nu ar fi posibile fără suportul familiei și soțului care este „bagheta fermecată” a familiei și care îndeplinește toate dorințele. „Atunci când mergi în aceeași direcție, totul poate fi rezolvat”, spune tânăra, care crede că la baza unei relații armonioase stau dragostea, răbdarea, omenia și munca zilnică, pentru a menține toate aceste lucruri.
- Dacă ai putea întoarce timpul înapoi, ai alege Cehia ca țară de reședință?
Fac parte din persoanele care cred în bunul Dumnezeu și în soartă. Nu o singură dată am simțit cum unele lucruri ce ni se întâmplă, vin fără ca să le poți influența. Cred că, dacă aș fi întors timpul înapoi, și aș avea cunoștințele de astăzi… Da, aș mai alege odată Cehia, dar câteva lucruri le-aș face altfel. Altfel, sunt recunoscătoare pentru fiecare zi, fiecare persoană cunoscută, fiecare lecție a vieții pe care am primit-o aici, în Cehia. Cele bune m-au făcut mai fericită, cele rele m-au învățat minte.
- Unde ți-ai făcut studiile în Cehia și ce carieră profesională ai urmat?
În Republica Moldova, mi-am finalizat studiile superioare, până la nivel de magistrat inclusiv, la Universitatea Tehnică din Moldova, Facultatea de Energetică și Academia de Studii Economice, Relații Economice Internaționale. Lucrând ca lector și începând studiile de doctor la UTM, am văzut pe tabloul de informații un aviz ce descria cerințele pentru studii în Republica Cehă. Acasă, având un CV, după părerea mea, frumos – mai mult de 20 publicații la nivel local și internațional, conferințe, etc, am decis să-mi încerc forțele. Am reușit, și așa am ajuns la studii de doctorat în Praga, la Universitatea Tehnică de aici. În 2013, am obținut cu brio titlul de doctor în Științe Tehnice, PhD., la CVUT- Universitatea Tehnică din Praga.
Au urmat câțiva ani la o companie ce construia stații hidroelectrice de mică putere prin întreaga lume – o experiență nemaipomenit de frumoasă. Până la momentul actual, când sunt în concediu de maternitate dar am activat și la Ministerul de Economie al Republicii Cehe.
- Ce dificultăți ai întâmpinat în timpul studiilor și cum le-ai rezolvat?
Dificultăți au fost foarte multe. Prima, limba de studii – chiar fiind domeniu tehnic, unde se zice că majoritatea sunt formule, este destul de complicat să te reorientezi, să înțelegi și să poți explica lucrurile. Modul de predare aici este cu totul și cu totul diferit de cel din Moldova. Apoi, mai era dorul de casă, de cei dragi… Imaginați-vă, fiind profesoară, făcând studii de doctorat, timp de câteva zile, s-a schimbat totul în viața mea. Nu puteam merge în vreun magazin să explic că vreau să probez o bluză – o făceam prin gesturi… Dar, cu multă perseverență, răbdare, susținere din partea familiei, câte puțin rezolvam problemele ce apăreau.
- Cum s-a început colaborarea cu reprezentanții din cadrul companiei „Moldvin”?
Am venit în Cehia fără pile, cu 100 de dolari în buzunar, documentele de la Ambasadă și un bagaj cu strictul necesar – inclusiv un mini fier de călcat fabricat în Cehia. Da, aveam bursa, dar nu era suficient pentru tot ce-mi planificam eu, de aceea, în timpul liber, căutam de lucru. De la Ambasada Republicii Moldova apăruse oferta să lucrez la o expoziție de vinuri – trebuia să prezint vinurile noastre. Am mers cu drag la acest lucru. Conducătorii din firmă au văzut cum îmi îndeplinesc atribuțiile și apăreau tot mai des propuneri de a prezenta vinurile, apoi de a organiza echipa, apoi de a decora standurile, traduceri, organizarea degustărilor la diferite nivele. Cam așa a început și a evoluat colaborarea cu compania „MoldVin”, ce promovează vinurile din R. Moldova în Cehia.
- Ce înseamnă pentru tine să fii o reprezentantă activă a Moldovei în Cehia?
Cu părere de rău, venind în Republica Cehă, am aflat multe lucruri ce țin de faima negativă a Moldovei. Toți anii aflați aici, m-am străduit să prezint țara mea așa cum o văd eu – frumoasă, darnică, bogată în oameni buni. Am fost membră a ansamblului folcloric „Kodrjanka ”– care cu muzica, dansurile și cântecele sale prezintă cultura noastră. Am făcut, cu ajutorul prietenilor de aici, acțiuni de caritate – am dus bomboane din Moldova, hăinuțe și rechizite la casele de copii din Cehia. Am mers la casa de bătrâni cu o prezentare și degustare a produselor noastre. Cu drag am participat la diferite expoziții și manifestări, în prezența diasporei din diferite state.
Înțeleg bine că mulți cehi, prin mine, își construiesc o idee despre întreaga țară de unde vin, de aceea mă strădui ca impresia despre mine, respectiv Moldova, să fie cât mai frumoasă.
- Cum ți-a venit ideea de a face proiecte de caritate pentru familiile nevoiașe din Moldova?
Proiectele de caritate au început din dorința de a ajuta oamenii. Începusem cu câteva gentuțe. Aș vrea să mulțumesc tuturor celor care nu au fost indiferenți la rugămințile mele și mi-au oferit suport. Un lanț întreg de persoane au participat la aceste binefaceri. Eu zic că bunătatea este ca un virus pozitiv – se molipsesc mulți și îl transmit mai departe. Punctul cel mai important au fost zâmbetele de pe fețele copiilor, cărora soarta le-a dat un început foarte crud de viață.
Aici, cu drag voi povesti o istorioară – într-un sat, unei persoane i s-a înmânat un săculeț cu haine, iar bucuria a fost foarte mare, mai ales că într-un buzunar a găsit 20 de dolari, pe care acesta persoană le avea în mână pentru prima dată în viață. Consider că binele, cuvântul bun și un zâmbet se pot da gratis, dar costul și importanța acestora este imensă.
- Cum se descurcă, în prezent, familia ta cu responsabilitățile ce țin de muncă și, totodată, cu cele care țin de creșterea copiilor?
Sunt de părere că atunci când există dorință și ai alături persoana potrivită, poți întoarce munții. Consider că se pot îmbina lucrul și creșterea copiilor, dar… nu tot timpul este necesar să le combini, întotdeauna vei omite ceva, nu poți să te dedici 100% câtorva lucruri concomitent. În opinia mea, cea mai importantă misiune pentru o femeie este de a da viață și de a oferi copiilor săi tot ce poate mai bun în fiecare moment – dragoste, atenție, cunoștințe, veselie. Dar pentru a realiza acest lucru este nevoie de o imensă răbdare, putere și timp. De aceea, nu mereu este nevoie să le combini. Totuși, dacă financiar familia poate să-și permită ca femeia să stea cu copilul și mămica dorește acest lucru, sigur trebuie să o facă. Fiecare decide cum și ce este mai bine pentru familia sa. Trebuie ținut cont de faptul că copii cresc foarte repede și timpul petrecut cu ei trece fulgerător, iar baza pentru întreaga viață a unei persoane este copilăria.
- Ce sfaturi ai da mămicilor care se confruntă cu aceleași probleme?
Mămicilor moldovence de aici ce sfaturi le pot da eu? Le compătimesc, cum o fac și în privința mea, că nu le au pe mămicile lor alături, nu are cine le da o mână de ajutor, o alinare. Copii văd bunicii mai mult prin intermediul internetului și, în cel mai bun caz, odată pe an îi simt alături. Și, de cealaltă parte, sunt părinții care cu atâta drag își cresc copii și apoi cu lacrimi în ochi îi văd numai pe telefoane…
Sfaturi nu pot da, nu sunt perfectă și, mai degrabă, cer eu sfaturi, dar aș zice că orice posibilitate de a petrece timpul copiilor cu părinții, nepoților cu bunicii, verișorilor între ei, să fie folosit la maxim. Fiți cât mai mult alături de cei ce vă iubesc și pe care ce îi iubiți voi. Nimic nu este veșnic, iar tot ce rămâne sunt amintirile.
- Ce rol joacă soțul, atunci când are loc împărțirea responsabilităților casnice?
Soțul joacă un rol colosal în toată viața noastră de familie – el este bagheta fermecată, care îndeplinește visele și ne face fericiți în fiecare zi. Am un soț pe care îl iubesc mult, de la care învăț multe și căruia îi sunt recunoscătoare pentru multe lucruri. Eu fără dubii îl pot lăsa acasă cu trei pici, pentru că știu sigur: totul va fi bine, doar că nu trebuie să exagerez cu perioada de timp în care lipsesc de acasă. El poate face orice ține de rutina casnică, dar sigur că în ce privesc lucrurile casnice și copiii, în general, partea majoritară este pe seama mea, iar serviciul, aducerea „mamutului” acasă și securitatea noastră este pe seama lui.
- Care este secretul unei relații de familie armonioase?
Nicio familie nu cred că are o relație ca în povești. Mai apar neînțelegeri, dar dacă se dorește, adică soțul și soția merg în aceeași direcție, au aceleași așteptări de la viața în cuplu, totul poate fi rezolvat. Secretul unei relații armonioase, după părerea mea, sunt dragostea, răbdarea, munca zilnică și omenia.
- Ce îți dorești cel mai mult de la viață acum?
De la viață, în acest moment, cel mai mult îmi doresc să fie sănătoși toți cei care îmi sunt dragi. Să ne dea Domnul mie și lui Petru putere să creștem copilașii. Să fiu copil la mama până la infinit, adică să fie mămica – una din cele mai mari surse de putere pentru mine – încărcătorul/profesoara de viață/alinarea mea.
- Dacă ai descrie Moldova printr-o singură frază, care ar fi aceasta?
Moldova este PATRIA – rădăcinile și izvorul meu.
Autor: Victoria Donu | Editor: Aliona Ciurcă
