Venim să vă bucurăm și astăzi cu o poveste – un nou portret al unuia dintre membri comunității noastre în Cehia. Spunem „bucurăm” pentru că sperăm sincer că această „minicronică” a diasporei moldovene în Cehia vă oferă, la fel ca și nouă, bucuria de a cunoaște oameni, de a culege informații, de a afla noi puncte de vedere și sfaturi utile, dar și satisfacția de a face parte dintr-o comunitate unită. Un „cronicar al zilelor noastre” este și protagonistul postării noastre de astăzi, fotograful Chirill Cerepenco, stabilit la Praga în 2009.
… … …
Chirill Cerepenco este moldovean mai mult în pașaport decât în codul său genetic. Rădăcinile i se trag din Ucraina, de unde, încă pe vremurile URSS, au venit bunicii săi, trimiși de autorități la muncă în Moldova.
Chirill se consideră totuși moldovean în suflet, căci s-a născut și a crescut la Chișinău: aici, îi așteaptă și azi cu mare drag vizitele – mama și bunica; aici, revine (tot mai des în ultimul timp) ca să fixeze chipiuri și destine, peisaje sau alte imagini documentare – căci fotografia este astăzi ocupația sa de bază, ba chiar cea prin intermediul căreia duce faima Moldovei departe de hotarele ei.
„Nu știu în ce moment, a apărut pasiunea de a călători și de a fotografia totul, din interes pentru cultură și tradiție. Așa am devenit fotograf”, ne-a mărturisit Chirill Cerepenco, care lucrează deja de câțiva ani pentru agenția www.verumphoto.cz. Șase fotografi s-au reunit aici, sub același acoperiș, în dorința de a imortaliza în imagini cronica vieții de zi cu zi – de la evenimente importante la fenomene pe cât de obișnuite, pe atât de reprezentative pentru istorie – căci ”Leaving a photomark in history” este chiar sloganul unui proiect – https://www.instagram.com/kir_photography/ – sau, mai bine zis, al unuia dintre multiplele sale proiecte în care rolul central îi revine Moldovei și oamenilor pe care i-a născut acest pământ.
„Acum doi ani, am decis să le arăt Moldova prietenilor mei, fotografi cehi, care doresc să cunoască această țară. Doritori au fost mulți. Așa s-a născut proiectul „Photovyletcz”. https://instagram.com/photovyletcz?igshid=e70t2njrod2s, povestește Chirill.
Apoi, am început să organizez turnee pentru fotografi, profesioniști și amatori, în orașele și satele Moldovei. Până acum, au fost cinci astfel de turnee, ultimul – în februarie curent. Am reușit să ne întoarcem în Cehia la începutul lui martie, cu numai câteva zile înainte de lockdown. Unele dintre fotografiile realizate în timpul acestor călătorii au fost afișate la expoziția Czech Press Photo 2019, la Staromestské námestí”.
Ideea cu Photovyletcz i-a venit după ce a aflat de site-ul www.hailatara.md – un soi de Airbnb moldovenesc. Călătoriile durează 7-10 zile, dintre care maxim două sunt dedicate Chișinăului, restul timpului fiind dedicat satului moldovenesc și vieții de la țară.
„Eu organizez totul: transport, cazare și teme de fotografie. La primele mele călătorii, am încercat să evit traseele și destinațiile cele mai „turistice”, precum beciurile de la Orheiul Vechi sau Cricova. Dar, ulterior, le-am inclus în traseu și… bine am făcut. Toată lumea a încântată. Beciurile s-au dovedit a fi deosebit de impresionate”, glumește Chirill.
Beciurile, atmosfera sau oamenii din Moldova – separat sau toate laolaltă – aduc roade frumoase, iar participanții la proiect au arătat că știu să valorifice din plin oportunitățile călătoriei. În luna mai, Centrum Foto Škoda a găzduit expoziția unuia dintre participanții activi ai proiectului lui Cerepenco – fotograful ceh Kevin V. Ton – care a fost tocmai de cinci ori în Moldova! Nici pentru Chirill timpul petrecut în aceste călătorii nu trece nevalorificat.
„În timpul fiecărei călătorii acasă, adun și eu materiale pentru proiectele mele. Vreau să realizez un album cu imagini ale oamenilor din satele moldovenești. Am adunat deja câte ceva, dar nu e suficient. Mi-ar place să fac, de exemplu, fotografii la o nuntă moldovenească, la țară, cu tradiții, cu mese în curte etc. Din păcate, din cauza situației actuale, am fost nevoit să renunț deocamdată la această idee”.
Un alt vis al lui Chirill ar fi realizarea unui album complex, care să cuprindă atât fotografii ale compatrioților noștri stabiliți în Cehia, cât și poze cu rudele lor rămase în Moldova, precum și imagini cu locurile de unde au plecat. Ideile nu se încheie aici, sunt și altele – mai mici și mai mărunte; dar și mai mari, și grandioase – până una alta însă principala prioritate pare să fie alta:
„Acum un an, s-a născut fiica noastră, Elisa și, poate, un „nou proiect” de-al meu pentru mulți ani înainte. „Copiii altora cresc repede”, zice lumea, dar eu cred că cel mai repede cresc chiar copiii noștri. Tocmai de aceea încerc să nu ratez nici o ocazie și o fotografiez în fiecare zi…
Cel mai mult îmi place să fotografiez oameni. Oriunde nu m-aș duce, îmi iau și Polaroidul cu mine. Fac o poză rapidă și i-o dau imediat persoanei pe care am fotografiat-o. Oamenii zâmbesc, se bucură, îmi mulțumesc. Cred că am mult noroc: serviciul și hobby-ul meu coincid”, ne-a mărturisit Chirill Cerepenco.
Autor: Diana Benea | Victoria Donu
