Artiom Rață este un nume cunoscut pe scena sportului profesionist din Cehia, cu peste 50 de medalii la activ. Tânărul, originar din satul Dușmani, raionul Glodeni, a început cu hocheiul în clubul „Slavia”, apoi a dat de kickboxing și a început a câștiga medalii după medalii. Astfel, dorința de a avansa a evoluat. La moment, face parte din Czech WUSHU Federation, totodată reprezentând țara la diverse campionate.
Cu perseverență și străduință, Artiom a reușit să câștige medalia de bronz la campionatul mondial WKU din Austria în 2019, lucru pentru care este extrem de mândru. Tânărul zice că mereu a simțit susținerea colegilor de breaslă, indiferent de vârstă, iar asta l-a ajutat și mai mult în drumul spre succes. Și pentru că inima bate pentru Moldova, ține legătură strânsă cu Anatolie Ignat, antrenorul reprezentant al Moldovei și este deschis spre orice oportunitate să reprezinte țara la turneele internaționale.
Pentru cei care doresc sa facă sport de performanță, tânărul zice că cel mai important este să ai dorință și să te ții de ea, necătînd la greutăți. Toți pierd, dar mai și câștigă, iar victoria este tare dulce – merită să trăiești acele momente, zice Artiom.
- Cum ai ajuns să faci sport de performanță – Kickbox, K-1, Wushu-Sanda, MMA?
De la bun început, din clasa I, am început cariera de sportiv cu hocheiul, în clubul „Slavia”, după sfatul rudelor din Moldova. După doi ani, adică din 2015, am încercat să combin și kickboxing – doar două ori pe săptămână, la sfatul altui prieten cu care frecventam lecțiile de hochei. Având o pregătire fizică excelentă, după acești doi ani, de la hochei la kickbox, am început a câștiga locurile 1, 2 și 3 în competiții. Așa, s-a născut dorința și stimulul de a face box.
- Câte turnee ai la activ?
Greu de spus dar, la dorința dumneavoastră, am numărat medaliile și cupele câștigate – doar cu locurile 1, 2, 3 sunt peste 50. Însă, ca și orice sportiv. am avut și lupte pierdute, deci cred că de tot puteau fi cam 65.
- Care este cel mai memorabil turneu pentru tine?
Cel mai memorabil și cel mai cu succes a avut loc în 2019, în Austria. Atunci, am reprezentat R. Cehă la campionatul mondial WKU și am obținut medalia de bronz.
- Care este programul antrenamentelor săptămânale?
Programul antrenamentelor pe săptămână este diferit. Totul depinde de competițiile ce ne așteaptă și peste cât timp. În perioada simplă, ajungem la 4-5 antrenamente pe săptămână. Dar cu o lună înainte de competiții pot avea 6, 7 antrenamente combinate pe săptămână (dimineața – box, seara – kickbox.)
De exemplu, acum ne pregătim de prima luptă în MMA: ultimile două săptămâni au fost în jur 11 antrenamente pe săptămână, o zi din care e liberă și una fac doar un antrenament. O altă problemă e că am trecut deja categoria de vîrstă de la 15-18 și, eu având 15 ani, când e să mă lupt cu cei de 18 ani, măcar că suntem la aceeași categorie de greutate, am nevoie de mult efort ca să înving.
- Este necesar să ai un mod de alimentație mai special pentru a fi în formă?
Da, desigur! Alimentarea joacă un mare rol pentru a te menține în formă și a nu adăuga kilograme, dar și pentru a nu slăbi organismul când e vorba de antrenamente suplimentare înainte de competiții.
- Pentru ce campionate te pregătești anul acesta?
Anul acesta, multe campionate le avem deja în spate. Pe 26 mai 2021, am reprezentat Moldova în Croația la campionatul european organizat de WAKO – din păcate, fără succes, deoarece după cum am zis mai sus, categoria de vârstă ne-a dezamăgit, fiind nevoit să lupt cu parteneri ce au cu trei ani mai mult.
Pe 12 iunie 2021, am participat la campionatul European la Wushu Sanda, unde am obținut primul loc pentru R. Cehă. Pe 26 iunie, sub organizarea Asociației Cehe MMA m-am clasat pe primul loc la competiția din Beroun. Următorul campionat va fi cel Republican pe 28-29 august.
- Cum au decurs antrenamentele în timpul pandemiei? Cum te mențineai în formă?
Pe timp de pandemie ne-am odihnit doar două luni. Pe urmă, am făcut doar box cu un antrenor rus, care m-a ajutat mult să mă mențin în formă și să însușesc la perfecție tehnicile, deoarece făceam numai antrenamente individuale, cât toți stăteau ascunși în casă. Eram alungați de peste tot, dar dl Oleg tot una găsea parcuri publice amenajate cu echipament.
- Mai sunt alți moldoveni în cadrul Federației de Kickboxing din Cehia?
Au fost începători, dar nu s-au ținut mult timp.
- Ai avut dificultăți să te încadrezi în colectiv, fiind străin?
Nu, deoarece cînd am început kickboxul, aveam deja doi ani de când învățam la școală și știam limba la perfecție, apoi în clubul unde am început a frecventa kickboxul erau toți deja juniori, poate de asta și am avut de la bun început succese, fiind cerințele mai grele și sportivii mai serioși. Într-un cuvânt: din contra! Eram stimat de cei mai mari.
- Cum reușești să combini școala și sportul?
Dacă cinstit, nu prea. E obositor să vii după două antrenamente și să te apuci de lecții, de asta mai des mă strădui ori să fac temele pe acasă la școală, ori înainte de antrenament, după e greluț, să mă concentrez la lecții.
- Ce îți dorești să obții pe viitor, practicând acest sport?
Dificilă întrebare. Un viitor sigur, un titlu mare de sportiv.
- Cum te încurajează familia și prietenii, mai ales atunci când nu iei o medalie?
Care și cum – unii găsesc motiv cum că oponentul e mai mare de ani, ori că e mai înalt și mai lung în picioare, care zice că e important nu numai câștigul, dar și participarea și experiența care o culegi… Tata are o vorbă pe care o repetă des: ce nu ne omoară ne face mai puternici.
- Mai menții legătura cu prietenii și colegii din Moldova? Se vorbește româna în familia voastră?
Cu colegii nu prea, deoarece sunt doar de grădiniță, dar prieteni și cunoscuți am și comunicăm mai mult pe site-urile de socializare. Referitor la română, da, noi în casă vorbim doar româna. Ba chiar câteodată iese ceartă în casă dacă cineva din prieteni sau rude ce tot trăiesc în Cehia și fac studiile în aici, știind româna, vorbesc cehă. Tata îndată le face observație că în casa noastră cei ce cunosc româna trebuie să vorbească română, măcar că și el știe limba cehă la perfecție.
- Ce sfat le-ai da adolescenților care tot își doresc să se ocupe cu sportul de performanță?
Dacă într-adevăr au dorința să facă sport de performanță, atunci să țină la aceasta ca la cel mai bun prieten. Să găsească oricând timp, răbdare, putere și stimul pentru asta. Eu cred că numai cu toate cele enumerate mai sus va putea ajunge la scopul propus. Dar cel mai important – dacă te-ai pornit cu această dorință, să nu te oprești din drum, indiferent de obstacolele care apar.
Nu există în istorie luptător, sportiv, să nu pierdut o luptă – pur și simplu, trebuie de mers până la urmă. Deodată e greu și plictisitor, mai ales dacă ți-a venit dorința cam târziu, dar odată cu primul câștig, renaște motivarea și, atunci, în afară de susținerea celor apropiați, tu ești susținut de tine însuți. Respectiv, uiți de toate greutățile și obstacolele prin care ai trecut și vrei mai mult, mai repede, mai sus.
- Dacă ți s-ar oferi posibilitatea să participi din partea Moldovei la vreun campionat, ai accepta?
Neapărat! Deja am participat pentru Moldova în 2018, în Ungaria, și anul acesta în Croația, deci voi accepta orice ofertă. Acum, țin legătura cu dl Anatolie Ignat, antrenorul reprezentant al R. Moldova și sunt nespus de bucuros pentru orice ofertă.
- Care sunt trei elemente cheie care determină succesul tău pe ring?
Dorința de a fi primul. Atenția la sfaturile și observațiile antrenorului. Pregătirea fizică și tactică construită prin antrenamente grele.
- De ce ți-i dor cel mai mult din Moldova?
De fructele și legumele culese de mine însumi.
Autor: Victoria Donu | Editor: Aliona Ciurcă
