„Acum o săptămână, mi-a fost acceptată cererea pentru cetățenia Cehă!”
Este vestea care ne-a dat-o cu multă bucurie Lilian Jieri, un alt moldovean din diasporă stabilit în Cehia de mai bine de două decenii.
Născut la Rezina, a absolvit Colegiului de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, iar în Cehia a ajuns pentru prima dată în 1998. Factorul ce l-a determinat să părăsească Moldova a fost, ca și în cazul a mii de alți moldoveni…
„La Rezina, ca profesor la două școli, aveam salariul de 142 de lei. Pe atunci, echivalentul a 30 de dolari!”
Astăzi, situația sa s-a schimbat fundamental. Locuiește la Hořovice, deține o firmă de construcții și este profesor de pictură și desen pentru copii din oraș. Motive de mândrie însă ar mai fi și altele: are o familie frumoasă și doi copii pe care îi crește cu soția, și ea din Moldova. Câștigul actual îi permite să se simtă suficient de liber în mișcări, iar regimul de lucru îi oferă timp pe care îl poate dedica copiilor.
„Băiatul joacă hochei. Este o ocupație pentru bărbați adevărați, dar care cere din partea părinților mai multă flexibilitate, dar și destui bani. Meciurile se joacă mai pe întreg teritoriul Cehiei, de aceia călătorim foarte mult”, povestește Lilian.
Drumul spre toate acestea nu a fost însă – nici prea ușor, nici rapid.
„În străinătate fiecare din noi este ca o foaie de desen – albă, curată. Aici, nu te cunoaște nimeni pe tine sau pe părinții tăi. Nu are cine să te recomande, să te îndrume. Este foarte complicat să-ți faci prieteni și un nume bun printre persoanele care uneori pot fi chiar agresive în raport cu tine, pentru că noi, cei veniți, „le luăm locurile de muncă”, cum spun ei. Totuși, nimic nu este imposibil”,
Prima provocare serioasă a fost învățarea limbii – „poarta prin care trebuia să trec ca să fiu apreciat aici”, spune bărbatul. A început muncind pentru o firmă de control al calității pieselor auto, la care a cunoscut și mai mulți conaționali, dar nu numai. Căci, în opinia sa, rețeta pentru o integrare rapidă ar fi – pe lângă cunoașterea limbii și o adoptare serioasă – stabilirea unor noi relații.
„Primii prieteni au fost dintre colegii de muncă, apoi cei de sport, căci un timp am jucat și fotbal pentru o echipă din apropierea orașului. Dar cele mai multe cunoștințe și prieteni mi i-am făcut deja ca lector de pictură și desen”, spune Lilian, care pare să prețuiască totuși mai întâi de toate relația cu proprii conaționali. Ba chiar anume pe aceștia preferă să-i angajeze el însuși, astăzi, în calitate de șef de firmă. Majoritatea sunt muncitori sezonieri – cunoscuți sau persoane recomandate de prieteni sau cunoștințe.
„Pe alții i-am ajutat să se legalizeze, ca să poată lucra oficial. Muncitorii beneficiază de cazare, transport, asigurare medicală, salariu bun. Am încercat să angajez și cehi, dar, din păcate, m-am dezamăgit…”
Deși afirmă că nu are nicio intenție să revină în Moldova, Lilian Jieri susține că, pe lângă cehă și rusă, în familia sa se vorbește și româna – limbă pe care speră sincer să o înțeleagă și nepoții, la vremea lor. Tradițiile moldovenești și sărbătorile creștine sunt și ele respectate, astfel încât „și copiii noștri, care s-au născut aici, să le cunoască, să le păstreze și să se mândrească că sunt moldoveni de origine”, spune bărbatul.
Lilian Jieri și-ar dori, poate, ca și comunitatea moldovenilor din Cehia să fie mai unită, iar autoritățile de la Chișinău să se implice mai mult în viața diasporei, prin diverse proiecte în care să prevadă și participarea celor mici, „ca sa nu uite tradițiile neamului”. Acesta este, de fapt, și mesajul pe care Lilian Jieri îl are și pentru întreaga diasporă:
„Le doresc să-și educe copiii în așa mod ca să se mai mențină cultura moldovenească aici, în Cehia, și prin copiii noștri”.
Autori: Diana Benea | Victoria Donu