„Atât de minunat ar fi s-o văd mai des!”, ne-a spus cu tristețe Aleutina Țăranu, referindu-se la tăblița cu inscripția „Cubolta” de la intrarea din satul natal, acolo unde întotdeauna au așteptat-o cu mare dor părinții…
Pe vremuri, profesoară de clasele primare la Sângerei, a venit în Cehia cu familia în urmă cu două decenii. În trecut, au rămas însă astăzi și orele de la școală, și îmbrățișările părinților, și „liliacul de la poartă”, parfumul căruia i se năzare și acum, primăverile, când mai bate câte-un vânt dinspre est.
Multe, mult prea multe țin deja de ziua de ieri și par tot mai greu de deslușit prin ceața vremii. Multe, dar insuficiente ca să o facă să revină cu încredere în Moldova. „Mă doare foarte mult că pleacă foarte multă lume, zi de zi, și nu se mai întoarce. Cunosc mai multe familii care s-ar întoarce cu mare drag, însă situația din țară – corupția și lipsa locurilor de muncă – îi fac să se adapteze”, spune cu tristețe în glas Aleutina Țăranu.
„Muncim să devenim ceea ce ne dorim”, spune Aleutina, care a pornit recent o afacere împreună cu sora ei, un impresionant salon de frumusețe, situat chiar în centrul Pragăi, studioul “Lauritta”, care prestează mai multe servicii de înfrumusețare.
„A fost un vis să fac ceva al meu. Și am reușit, însă mai este mult de lucru… Am idei pe care vreau să le realizez”, ne-a mărturisit Aleutina.
Schimbările sunt o parte importantă a vieții sale în străinătate și îi plac, pentru că o fac să crească. Azi, își amintește cât de greu i-a fost la început, dar tot ea spune zâmbind: „Nimeni nu a căzut în smântână” și adaugă: „Atunci când ai un scop bine determinat este mai ușor să mergi înainte. Înfruntând obstacolele, devii mai rezistent și gata să faci față oricăror „surprize” care ți le oferă viața.
În cazul Aleutinei, scopul principal a fost – viitorul copiilor, Cătălina și Laura, pentru care nu prea vedea un „viitor prea frumos” în Moldova. Prima perioadă a fost deosebit de dificilă, spune Aleutina, care văzând cât de greu le vine copiilor la școală, după jumătate de an în Cehia, era deja gata să revină în Moldova. Dar… tot fiicele au determinat-o să nu cedeze.
„Deși nu știa cehă, Cătălina (fata cea mai mare) a susținut în numai 40 de minute un test de admitere la gimnaziu, pe care copiii îl dau, de obicei, într-o oră și jumătate. Profesorii au rămas uimiți, zicând că au nevoie de asemenea copii talentați în școală. Așa că în ajutor i-au venit și diriginta, și profesorii, și colegii. Fata cea mai mică avea doar 6 ani când a plecat la școală, în clasa întâi. Am avut parte de o învățătoare foarte înțelegătoare care a luat-o sub aripa sa – și astăzi o considerăm, practic, „bunicuța noastră din Cehia”.
„Trebuie să spun că aici, în Cehia, am întâlnit oameni cu inimă mare, cărora le sunt foarte recunoscătoare. Am auzit sunându-se că cehii sunt un popor rece, dar cred că o comunicare mai profundă și deschisă cu ei ar schimba mult această părere. Cu părere de rău, sunt multe cazuri când concetățenii noștri nu se pot integra în societatea cehă, iar copii lor au probleme la școală. Cred că în mare parte responsabili de asta sunt chiar părinții acestor copii, care nu au răbdare cu ei și nici nu s-au interesează de sistemul de învățământ, de cultura sau tradițiile cehe. Stima și respectul reciproc ne-ar apropria mult de acest popor extraordinar”.
Aleutina crede că anume comunitatea moldovenilor ar putea veni cu mai multe inițiative, organizând evenimente la care să-i invite pe localnici să ne cunoască tradițiile și cultura; dar și invers, invitând celebrități locale – oameni de cultură, profesori, politicieni – la întâlniri cu reprezentanții diasporei moldovene. Schimbul cultural ar putea implica și călătorii între țări inclusiv școli, centre culturale, crede ea.
„Prietenii Cătălinei, au fost în Moldova cu mașina și au rămas încântați de frumusețea plaiului nostru. Era vorba, vara asta, să se ducă deja Laura cu niște prieteni cehi, dar, din cauza pandemiei, nu au mai realizat ideea. Sperăm să revină totul la normal cât mai curând posibil”, ne-a spus Aleutina și a adăugat zâmbind că după ce va trece pandemia, ar vrea să facă mai multe pentru comunitatea moldovenilor. Căci ar fi mult de lucru la acest capitol, crede ea. Și-ar dori să vadă organizate diverse cercuri pentru copii, ore de istorie și tradiții inclusiv activități pentru părinți, ba chiar și o bibliotecă cu literatură în limba română pentru toate vârstele.
Cât o privește pe ea, Aleutina și familia sa păstrează cum pot tradițiile moștenite de acasă, ba chiar îi învață și pe cehi să facă bucate moldovenești, familiarizându-i cu tot soiul de obiceiuri și tabieturi moldovenești.
„Când s-a născut nepoțelul și l-am botezat, ginerele și familia lui, care sunt cehi, au fost încântați de tradiții noastre. Ginerele încearcă să vorbească româna cu noi, iar rudelor de aici le place foarte mult când vin în ospeție și văd masa plină cu diferite bucate”, ne-a spus cu mândrie Aleutina Țăranu, îndemnându-i pe conaționali să se integreze cât mai bine în societatea în care au venit, dar să-și păstreze cu demnitate identitatea și să nu uite niciodată cine sunt și de unde vin.
Autor: Victoria Donu
