Trecerea de la activitatea din domeniul vinificației în Republica Moldova, la cea de e-comerț în Cehia a fost în mâna sorții. Evident, aceasta nu este nici prima și nici unica istorie de reprofilare cu succes, în pofida obstacolelor sociale și culturale. Când încercarea de a promova vinurile moldovenești în țara berii nu merge conform planului, îți deschizi orizonturile și experimentezi, căci soarta iubește oamenii care pot să se adapteze la orice întorsătură de situație.
- Cum ai ajuns în Cehia și de ce ați ales anume această țară?
În 2009 eram doi tineri ambițioși care se pregăteau de nuntă. Aveam o dorință aprinsă să începem o afacere proprie, iar cu suportul părinților și a nașilor de cununie, am ales Cehia pentru a ne încerca norocul. Ambii lucrând în domeniul vitivinicol și cooperând cu o mare fabrică vitivinicolă din Moldova, numită „Lion-Gri”, am decis să deschidem o casă de distribuție a vinurilor moldovenești al acestui brand.
- Cât de ușor a fost să vă integrați în societatea cehă și ce dificultăți ați întâmpinat?
Primii ani în Cehia au fost extrem de complicați. Am ajuns aici cu un bagaj mic și fără a cunoaște limba. Greutăți au fost la tot pasul inclusiv la capitolul integrare socială. Majoritatea prietenilor mei sunt moldoveni/români sau emigranți din spațiul CSI. Cu cehii e mai greu să legi prietenii, ei ca națiune sunt mai conservatori și se limitează la „Bună ziua” doar.
- De ce nu a mers afacerea cu vinurile moldovenești pe piața cehă?
Cehia e țara berii. Sunt producători de vin local în regiunea Moravia, deci șansele au fost mai mici din start. Mai mult ca atât, primii importatori de vin moldovenesc pe piața cehă au setat un fel de standard pentru consumatori. Ei s-au poziționat cu vin demidulce ieftin în supermarketuri. Noi am venit cu vinuri de calitate și, desigur având buget mai decent, nu am reușit să intrăm în rețele, deci veniturile erau doar din segmentul HoReCa, ceea ce nu ne-a permis să rezistăm pe piață.
- Care este ocupația ta la moment?
Acum sunt manager pe operațiuni și logistică la una din cele mai mari platforme de e-comerț „Amazon”. Din punct de vedere emoțional mi-a fost complicat să șterg totul cu buretele și să încep o nouă viață. Eram ambițioasă și nu puteam accepta faptul că afacerea s-a ruinat, deci trebuia să iau decizie – ori stau în Cehia, ori plec în Moldova. Împreună cu soțul, am decis să mai dăm o șansă acestei țări și foarte repede am găsit primul meu job la serviciul de suport pentru clienți în cadrul companiei „Air France”. Din acel moment, a început o nouă etapă în viața mea.
- Având o fetiță de 9 ani, crezi că a fost gestionată corect situația școlară din Cehia, în timpul pandemiei?
Nu vreau să generalizez, dar mi se pare programa școlară mult mai simplă decât în Moldova. În primii ani se învață limba de stat și matematica, apoi cu pași lenți trec prin tabla înmulțirii. În general, se concentrează mai puțin pe teorie și mai mult pe practică. În program sunt incluse multe activități sportive.
În ce privește pandemia, cred că nimeni nu era pregătit pentru așa scenariu și fiecare școală s-a adaptat cu resursele proprii. Pentru noi a fost complicat să gestionăm fluxul ei de energie pe timpul zilei și să o ținem interesată și ocupată. La începutul pandemiei, profesoara ne trimitea pe email doar ce pagini să studieze și ce teme să facă. Noi, ca părinți, am devenit și profesori, și colegi de joacă. Deja anul școlar din 2021 a fost gestionat mai bine. Desigur, ne dorim mult întoarcerea la normalitate și reluarea activităților sportive.
- Care este visul tău cel mai mare?
Visele cresc odată cu mine și nu pot defini unul singur. Pentru suflețel, aș dori sa mă dezvolt și să am o afacere ce mi-ar permite să călătoresc în lumea întreagă. Mi-aș dori să merg mai des acasă și să mă bucur de părinți și familie.
- Cum arată o zi perfectă pentru tine?
Sunt acasă la mama și mă trezesc într-o dimineață de vară cu cântecul cocoșilor, cei din vecini. Cobor la bucătărie și îi văd pe mama cu tata acolo, el bea ceai și ea face plăcinte. Prin bucătărie mai umblă și pisica mea pufoasă și cerșește ceva de mâncare. Până mai zăbovesc, se trezește și fiica mea – cu părul ciufulit, vine la mine-n brațe și vrea pupată. Soțul îmi pregătește o cafea neagră, așa cum iubesc eu, și ne așezăm toți la micul dejun, povestind despre planurile pe ziua de azi și râzând la glumele tatălui meu.
- Care este cea mai plăcută amintire a ta legată de Moldova?
Eram copil și mă trimitea bunica după pâine la magazin. Eu cumpăram pâine, iar dacă era proaspăta și caldă, îi mâncam jumătate de crustă până ajungeam acasă, apoi a doua jumătate o mâncam cu lapte proaspăt de la vaca vecinilor, și desigur bunica încă odată mă trimitea la magazin.
- Ce proiecte ai dori să vezi realizate în Cehia pentru moldoveni?
Mi-aș dori ca fiecare moldovean sa aibă dreptul la studierea limbii și suport administrativ gratuit în primul an de integrare. Aș dori să avem mai multe evenimente culturale despre și cu moldoveni, să ne viziteze artiștii de muzică folk și de estradă din Moldova. Diaspora crește vizibil și ar fi util, de asemenea, un club pentru copii cu activități în limba română, dans și obiceiuri moldovenești.
- Fiind o membră activă a comunității moldovenilor din Cehia, ce activități îți plac cel mai mult?
La moment fac parte din ansamblul folcloric „Kodjanka”. E o activitate de suflet, ce a început cam nouă ani în urmă și care îmi permite să revin la origini. Este și o modalitate frumoasă de a promova cultura noastră pe teritoriul Cehiei. Mi-aș dori să cunosc mai bine diaspora noastră și să organizăm mai multe evenimente de socializare. Să ținem oamenii noștri aproape.
- Există oare o formulă magică pentru ca omul să fie fericit?
Nu cred că există o formula magică și universală. Fericirea e diferită pentru fiecare. Eu sunt fericită când dansez, sunt fericită când vine fetița mea și mă îmbrățișează, sunt fericită când privesc un apus de soare și când cânt. Pentru mine fericirea e în lucruri simple și dacă pot să îmi ofer acel gram de fericire – o fac. Probabil, secretul e să identifici ceea ce te face fericit și să-ți oferi asta cu regularitate.
- Un mesaj la final de discuție?
Aș dori sa păstrăm cultura noastră vie și cum se spune la noi: „Unde joacă moldovenii, acolo pământul geme!”
Autor: Victoria Donu
Mulțumiri deosebite pentru contribuție: Aliona Ciurcă
