Două moldovence ambițioase, Victoria Donu și Diana Tcaci, stabilite în Cehia, și-au pus un scop mai puțin obișnuit. Și-au propus să escaladeze muntele Kazbek din Georgia, și anume, regiunea Caucaziană, care are, nici mai mult, nici mai puțin: 5.054 de metri înălțime. Iar dacă vă întrebați ce căutau ele acolo păi atunci motivele vor varia de la cunoașterea de sine la testarea limitelor sau experimentarea în arii necunoscute pentru lărgirea orizonturilor. Cert este că erau conștiente că drumul nu va fi unul ușor. Fără background, fără nicio experiența în alpinism, însă cu multă pasiune și determinare, tinerele moldovence au pornit în această aventură mai puțin obișnuită apelând la serviciile unei agenții specializate din Ucraina. Pentru a răspunde marii provocări, Victoria și Diana au acceptat să facă parte din componența unui grup de cinci persoane, alături de trei ucraineni, inclusiv ghidul.
Procurarea de echipament de munte și îmbrăcăminte termică specială și, mai ales, pregătirea fizică corespunzătoare au fost principalele precondiții, fără de care expediția nu ar fi putut avea loc. Efortul nu a fost deloc mic, dar, după cum ne-a mărturisit una din participante: escaladarea muntelui și toată gama de emoții trăite cu trup și suflet în timpul acestei expediții în condiții extreme – a meritat tot efortul.
Unul din cei mai importanți factori este aclimatizarea sau mai bine zis: reacția corpului la altitudine. Fiecare organism e diferit, iar reacțiile diferă de la un om la altul. Simptomele cele mai des întâlnite sunt: amețeala, oboseala, voma, durerile de cap, atacurile de panică, dezorientarea, tulburări ale somnului sau pierderea poftei de mâncare etc. Prezența și ajutorul unei persoane cu experiență în asemenea cazuri – a unui un ghid/alpinist capabil să găsească soluții pentru oricare din neplăcerile enumerate, dar și multe alte momente neașteptate – este greu de supraapreciat.
Pentru a escalada o altitudine precum e Kazbekul este nevoie de timp așa încât corpul tău să se poată adapta stresului. Procesul are loc gradat, altitudinea crește treptat, pentru a garanta succesul de apoi. În prima zi, fetele au urcat la altitudinea de 2.200 de metri, după care a urmat ascensiunea către stația meteo, situată la o altitudine de 3.600 de metri. Ajunși aici, membrii echipei au petrecut câteva zile, petrecând nopțile în corturi specializate. Vremea în munți este extrem de instabilă și se schimbă de la o oră la alta, iar succesul ascensiunii depinde în mare parte de condițiile meteorologice, nu doar de pregătirea fizică și echipamentul sofisticat.
Ascensiunea propriu-zisă începe noaptea, pe la ora 2, astfel încât să se poată ajunge pe vârf dimineața devreme, când timpul este cel mai favorabil. De această dată, drumul dus-întors a durat 17 ore, iar, spre bucuria tuturor, condițiile meteo au fost cât se poate de favorabile. Unele porțiuni de trecere sunt acoperite de ghețari, astfel încât, fără colțari metalici cu minim 10 puncte de prindere prinși pe bocanci -orice înaintare devine, de facto, imposibilă. Pe măsură ce înălțimea crește, cresc și provocările. La altitudine, membrii grupului devin, practic, un tot întreg, fixându-se unii de alții cu o coardă și niște hamuri, astfel încât să poată acorda imediat ajutor celuilalt, în caz că acesta lunecă sau cade. Lucrul de echipă în timpul unor expediții ca acestea este vital în deplin sens al cuvântului.
Iar cum ne-a mărturisit însăși Victoria “oboseala trece, picioarele nu mai dor însă emoțiile intense trăite pe munte rămân cu tine mereu și te motivează spre atingerea culmilor noi, mai ales cele ce țin de viața de zi cu zi. Atunci când crezi că nu mai poți, cu siguranță mai poți. Atunci când vrei să renunți, atunci este momentul când nu trebuie să renunți. Adevărul este că limitele sunt doar în capul nostru iar când acest lucru se conștientizează, lucrurile devin clare și deja nimic nu te poate opri spre orice scop ai merge”, menționează tânără.
Autori: Victoria Donu | Diana Benea | Diana Tcaci
