Plină de determinare și fără frică, Diana a venit în Cehia din dragoste și, în scurt timp, și-a început cariera profesională în cadrul companiei BTL, producător local de aparatură medicală. Inițial s-a ocupat cu vânzările în spațiul ex-sovietic, apoi în 2013, soarta a dus-o tocmai în Coreea de Sud, pentru înființarea filialei companiei în această țară.
A fost una din cele mai complexe experiențe, factorul cultural fiind unul important. Coreenii lucrează doar atunci când au instrucțiuni clare despre ceea ce trebuie să facă și ascultă cu mare atenție ce le spune cineva de rang superior. A fost un schimb reciproc de învățătură iar Diana, pe lângă faptul că a reușit cu succes să lanseze afacerea în această țară, a reușit și să însămânțeze în colegii ei ideea de a nu accepta un comportament nerespectuos din partea nimănui, necătînd la ierarhia socială.
Dacă este vorba de planuri de viitor, Diana își dorește să locuiască în continuare în Cehia, țară pe care o consideră apropiată de suflet și în care vede viitor pentru fiica sa. Cu toate acestea, cu drag se întorc la „familia mai mare din Moldova”, unde cântă colinzi de Crăciun, vopsesc ouă de Paști și se bucură de timpul petrecut împreună.
- Din Iași ai ajuns în Cehia. Cum s-a întâmplat asta și ce te-a determinat să te muți în această țară?
Din Iași m-am întors acasă unde am lucrat 1,5 ani ca lector suplinitor la catedra de limba franceză a Facultății de Limbi Străine, Universitatea Ion Creangă, după care am lucrat ca și operator și șef de echipă la un call-centru francez. În Cehia m-am mutat doi ani mai târziu din dragoste. Eram tânără, fără frică și instinct de
autoconservare și totul părea simplu și ușor. Până azi cred că a fost una din cele mai bune decizii din viața mea.
- Ce ocupație ai în prezent și ce îți place cel mai mult la aceasta?
Acum lucrez la compania BTL, producător local de aparatură medicală. Am început în 2008, când mă ocupam de vânzări în țările fostei URSS și Asia. Împreună cu soțul meu am plecat în Kazahstan, unde eu mi-am continuat lucrul iar el a înființat filiala companiei acolo. A fost o experiență foarte frumoasă, care m-a învățat mult despre cultura și populația din Kazahstan și mi-a adus mulți prieteni. Doi ani mai târziu, am plecat în concediu de maternitate, însă am continuat să lucrez, deși într-un ritm mult mai redus.
La întoarcere, în 2013, am plecat în Coreea de Sud, de data aceasta fiind responsabilitatea mea să înființez filiala, să construiesc o echipă. Am stat în Seul trei ani, care au fost și grei, și frumoși. Alți trei ani după întoarcere, am călătorit aproape lunar în Seul. Voi fi mereu recunoscătoare pentru experiența din Coreea. În primul rând, din punct de vedere uman, am avut posibilitatea să cunosc o cultură și o civilizație despre care nu știam decât foarte puțin. Am învățat să înțeleg și să lucrez cu oameni care au o mentalitate atât de diferită decât cea a europenilor. Pentru coreeni, este foarte importantă ierarhia socială, respectul. Ceea ce m-a șocat cel mai mult însă a fost faptul că, deși sunt considerați ca angajații cei mai muncitori din lume, nu este adevărat. Coreenii lucrează eficient doar dacă au instrucțiuni clare despre ceea ce trebuie să facă. Fiecare dimineață la serviciu o începeam cu ședințe individuale de 5-15 min., în care fiecare angajat îmi spunea ce a făcut ieri și care e planul pentru azi. Coreenii nu iau decizii, ci doar îndeplinesc ceea ce le spune șeful. Dacă nu au instrucțiuni despre cum trebuie sa procedeze într-o anumită situație, vor aștepta până vin instrucțiunile. Fiind în Coreea, am avut posibilitatea să vizitez Japonia, țara de care mă îndrăgostisem la 15 ani, când am citit cartea lui James Clavell, „Shogun”.
Acum lucrez în aceeași companie, pe postul de Informational System Implementator. Lucrez cu toate filialele pentru a implementa un sistem informațional, care să le ajute colegilor mei să-și organizeze timpul într-un mod mai eficient, iar companiei – transferul accesul imediat la orice informație din orice filială. Fiecare poziție pe care am ocupat-o în această companie m-a îmbogățit profesional și personal.
- Prin ce este cunoscută cel mai mult, compania la care activezi?
Compania BTL produce aparatură medicală pentru fizioterapie, cardiologie și medicina estetică. Suntem prezenți în majoritatea țărilor din lume, prin filiale sau distribuitori. Cea mai mare parte a portofoliului și a vânzărilor este constituită de aparatele de fizioterapie. Aș putea spune cu siguranță că majoritatea doctorilor de familie din Cehia folosesc un EKG produs de noi.
- Care sunt factorii cheie ce te-au determinat să rămâi în această companie în tot acest timp?
În primul rând atmosfera de la birou, șefii mei și colegii. Apoi, nivelul de libertate în luarea deciziilor, încrederea în capacitățile mele profesionale și intelectuale.
Când am plecat în Coreea pentru a înființa filiala, nu aveam absolut nicio experiență în domeniu. Aveam doar inteligența și dorința de a lucra și de a dovedi că sunt capabilă, că nu voi dezamăgi încrederea care mi s-a acordat. Fiind venită din Moldova, unde atunci când căutam de lucru după universitate, se așteptau ca la 23 de ani voi avea experiență de cel puțin cinci ani în domeniu, încrederea de care am profitat în BTL mi s-a părut copleșitoare, respectiv am lucrat mult și conștiincios, pentru a nu îmi dezamăgi compania.
- Cunoaștem că ai o fiică. Ce tradiții moldovenești cunoaște, pui accentul pe aceastea, ca să le învețe/cunoască?
Cu Tea am vorbit mereu românește, încă de când era în burtică. A crescut într-un mediu bilingv. Eu îi citeam și îi cântam în română, iar tăticul ei – în cehă. Nu-mi imaginez să vorbesc cu bebelușul meu în altă limbă decât cea maternă, să o dezmierd în cehă. Ea vorbește romana cu bunicii, cu sora mea și cu verișorii.
Adoră să meargă la țară în Moldova, îi place că oamenii sunt mai puri acolo, mai aproape de rădăcini. Îi plac tradițiile de Crăciun, când facem cozonaci, fursecuri și cântăm colinzi. Colindele le cântăm oricând când i se face dor de bunici, când devine sentimentală. De Paști, vopsim ouă și facem carne de miel. Dimineața, ne spălăm cu apă rece, cu un ou roșu și unul alb și cu bănuți. Anul acesta, era la noi o prietenă de-a ei, căreia i-a explicat ce înseamnă fiecare obiect și s-au spălat împreună cu ele. Îi place că avem o familie mare acolo, în Moldova, că suntem toți apropiați.
- Consideri o posibilă reîntoarcere în Moldova în timpul apropiat?
În această privință sunt foarte hotărâtă. Am mai spus-o, merg cu plăcere în Moldova și nu îmi neg rădăcinile, sunt mândră de ele. Însă nu aș mai putea locui acolo. Viața mea e aici și aici vreau să rămân, să îmbătrânesc, să îmi văd crescând nepoții.
Autor: Victoria Donu | Editor: Aliona Ciurcă
