Irina Burduja, originară din Chișinău, mereu a simțit o pasiune deosebită pentru balet, fapt care a determinat-o să-și urmeze studiile la conservatorul din Chișinău. Ambițioasă de fire, tânăra a ajuns la Praga unde a obținut un contract de muncă, după o audiție de succes la Teatrul Național.
În 2021, Irina a devenit solista Teatrului Național, după un drum lung și anevoios. Participă în diverse spectacole cunoscute, iar din categoria roluri preferate fac parte Clara, din baletul „Spărgătorul de nuci” și Olga, din „Oneghin”.
Disciplina și muncă asiduă sunt ingredientele de bază în profesia respectivă. Acestea te ajută să avansezi, în pofida greutăților care apar pe parcurs. În schimb, nimic nu se compară cu aplauzele și aprecierea publicului la sfîrșit de orice spectacol. „Când se bucură publicul, noi ne bucurăm dublu”, spune tânăra.
- Când ai înțeles că baletul este chemarea ta?
Nu a fost un moment anumit, totul a venit cu timpul. Când eram mică, aveam foarte multă energie și mama voia să mă dea la un cerc de dansuri, unde aș putea să-mi descarc puțin bateriile. Când am început să dansez, am înțeles că îmi place foarte mult. Pe atunci încă nu-mi dădeam seama că pasiunea poate deveni un post de lucru.
- De ce ai ales anume Praga pentru a continua activitatea artistică?
La început, au plecat doi prieteni la Praga. Apoi, mi-au propus și mie să vin. Îmi doream mult ca după Colegiul de Coregrafie din Chișinău, să plec peste hotare. Nu a fost ușor de la început, dar știam că dacă nu voi pleca îndată, pe urmă va fi mai greu. Îmi plăcea ideea de a schimba ceva, de a descoperi ceva nou. Când am ajuns la Praga, am făcut un an de studii la conservator și apoi a urmat o audiție la teatru, după care mi-au oferit contract de muncă.
- Ce îți place cel mai mult în această profesie?
Aici e vorba de foarte multă disciplină, iar asta nu-i pentru toți. Trebuie să iubești această profesie cu adevărat, ca să primești plăcere, chiar și când ceva te doare. Un moment deosebit este când la sfârșitul spectacolului publicul se ridică și începe a aplauda, a striga „Bravo!”. Îndată uiți și de durerile pe care le-ai avut la început. Îmi place să dansez diferite roluri, să mă simt că nu mai sunt Irina, dar cu totul altcineva. Îmi place în această profesie că nu exista o zi în care să ajungi și să îți dai seama că gata, nu mai ai unde crește. Nu, aici mereu ai unde să te dezvolți și să faci ceva mai bine decât ieri. Un plus este că baletul te menține în formă. Și, desigur că îmi plac călătoriile.
- Care este particularitatea cea mai importantă a Conservatorului din Praga?
Eu am făcut doar două școli, la Chișinău și Praga. Desigur că școlile se diferențiază – primul an de studii la Praga a fost unul din cei mai grei, pentru că nu știam limba și, de la început, nu puteam să comunic nici cu colegii. La Praga am făcut dans contemporan, ceea ce îmi plăcea mult. În Chișinău, timp de nouă ani de zile am avut o singură profesoară de balet – Elvira Kern, ceea ce o făcuse să devină ca o mamă pentru noi. În schimb, la Praga profesori sunt mai mulți. Sunt plusuri și minusuri în ambele părți, iar noi deja alegem ceea ce ne place mai mult.
- Care este cea mai memorabilă competiție la care ai participat și de ce?
Am mai multe istorii pe aceasta temă, dar cea mai interesantă a fost când am plecat în Odessa și când am ajuns la vamă, mi-am dat seama că în loc de pașaportul meu, luasem pașaportul surorii mele. Aveam 15 ani și nu voi uita niciodată prin ce emoții am trecut atunci. Istoria acelei zile e lungă, dar cu final fericit. Cu ajutorul tatei, am ajuns la Odesa și m-am întors cu locul 1.
- În aprilie 2021, ai devenit solista Teatrului Național de Operă și Balet din Praga. Cum arată drumul parcurs spre această reușită?
Pentru mine, drumul nu a fost atât de ușor, a fost mai lung decât îmi dorisem, dar știu ca încă nu se termină aici. Mereu vor fi ridicări și căderi, fără asta viața nimănui nu e posibilă, dar dacă ai un scop în viață, niciodată nu te dai bătută, nu contează ce vor spune cei din jur. Din păcate, baletul e subiectiv, nu poți să placi tuturor, de asta e bine să găsești locul unde te simți bine și împlinită. O schimbare pare să fie din frică, dar doar schimbând ceva, ne dezvoltăm.
- Care sunt factorii cei mai importanți, pentru a deveni o balerină de succes pe arena internațională?
Nu cred că există un plan pe care să-l poți urma, ca să ai succes. Fiecare are modalitatea sa de a se dezvolta… munca pe care o depunem în fiecare zi e destul de mare. Noi toți avem ceva unic, nu trebuie să ne lăsăm influențați de părerile din jur, asta te poate stopa din creșterea profesională. Mereu trebuie să ne străduim să fim mai buni decât ieri. Pentru a avea succese, e nevoie de talent, dragoste, muncă, sacrificiu, răbdare, experiență… și lista poate continua până la nesfârșit.
- Care sunt spectacolele și rolurile preferate?
Fiecare rol are ceva deosebit: când începe un spectacol și cortina se ridică, în interiorul meu se schimbă tot. Mie îmi place să mă transform, să fiu și să trăiesc în acel moment. Pe timpul sărbătorilor de iarnă, îmi place foarte mult să o joc pe Clara, din „Spărgătorul de nuci”. Un alt rol care are un loc special în inima mea este Olga din „Oneghin”.
- Cât de des trebuie să călătoriți și să evoluați pe scenele din întreaga lume?
Noi suntem o companie de stat și nu călătorim atât de mult. În fiecare an putem avea câte una sau două călătorii. Anul acesta am fost în Israel, cu coregrafiile lui Jiří Kilyan – e unul din spectacolele mele preferate moderne. E o plăcere și o onoare să îl dansezi. Din cauza pandemiei însă, a fost amânată o altă călătorie în Italia. Fiecare călătorie îți aduce emoții și experiențe noi.
- Care este atmosfera în grupul de moldoveni care activează în cadrul Teatrului Național?
Avem o atmosferă destul de bună, aș spune că ne simțim ca o mică familie. Ne susținem când avem nevoie, ne place să ne strângem și să petrecem timpul împreună. Acum, în teatru suntem patru moldoveni care dansează și unul care fotografiază.
- Care este următorul pas important, în calitate de balerină, pentru Irina la moment?
Pași și visuri nerealizate încă sunt multe. Roluri noi. Încerc să fac pași mici, dar încrezuți. Mă concentrez la lucru asupra dezvoltării mele, e incredibil de ce este capabil sa facă corpul omului, dacă depui munca inteligentă de zi cu zi. Un pas important pentru mine ar fi avansarea din punctul în care mă aflu azi. Eu depun toate puterile pentru ca asta să se adeverească.
- Cum pot persoanele doritoare de a merge la teatru să afle mai multe detalii despre următoarele voastre prestații?
Pagina unde oamenii pot să cumpere bilete sau să vadă ce repertoriu avem este narodnidivadlo.cz, mai avem și o pagină pe instagram – acolo des se postează fotografii și anunțuri despre ce premiere urmează să avem. Invit lumea să vină la teatru, la spectacole, ca să-și umple sufletele de energie și să primească plăcere. Dacă publicul se bucură, noi ne bucurăm dublu.
Autor: Victoria Donu | Editor: Aliona Ciurcă
